MIERLUțĂ¹ s. f. (Popular) Mierliță¹. Drăguță mierluță, Pasere murguță. ȚICHINDEAL, F. 238/9, cf. LM, MARIAN, O. I, 291, TDRG, DOMBROWSKI, P. 364, BĂCESCU PĂS, păs. 114. Păduricea o-aș tăia, Nici o cloambă n-aș lăsa, Nici cucului de cîntat Nici mirluții de culcat! JARNIK-BÎRSEANU, D. 128. Cîntă cucu să mă duc Și mierluța să mă-ntorc. GRAIUL, I, 33. Coalea-n vali pi luncuțî Cîntă cucu ș-o mnerluțî. ib._ 458, cf. t. PAPAHAGI, M. 43. - Pl.: mierluțe. - Și: (regional) mirlúță s. f. – Mierlă + suf. -uță.