15 definiții pentru mierță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

mierță sf [At: PRAV. MOLD. 9v/25 / V: meriță, merniță, ~rliță, ~țe, mirță / Pl: ~țe / E: mg mérce, srb merica] 1 Măsură pentru cereale sau alte produse agricole mărunte, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, între 2 litri și 110 ocale (8- 200 kg). 2 Vas cu capacitatea de o mierță (1) 3 Măsură cu care se toarnă boabele în coș la moară. 4 (Îs) ~ța târgului (sau a orașului) Mierță legală, oficială. 5 Conținut sau cantitate de marfa corespunzătoare unei mierțe (1). 6 (Trs; îcs) De-a ~ța Joc distractiv al tinerilor la priveghiul unui mort. 7 (Bot; Trs; îc) ~ța-pământului Specie de lichen (Cladonia pydata).

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Regional) Măsură de capacitate pentru cereale, a cărei mărime (variind după timp și loc) e aproximativ de 20-25 de litri; dimerlie. V. baniță. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. – Pronunțat: mier-.

MIERȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Măsură de capacitate; vasul corespunzător. A: Mierță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. Va face mierțe trei. DP, 15r. Nici mirțele, nici jicnițele vor agiunge. CANTEMIR, IST. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiul unguresc 10 mierță de bani. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. C: Mérniczĕ. AC, 353. Variante: merniță (AC, 353), mirță (CANTEMIR, IST.). Etimologie: magh. mĕrce.

mérță f., pl. e (nsl. mĭerca, ung. merce, d. vsl. *mĭerica, dim. d. mĭera, măsură, d. mĭeriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. Jumătate de chilă. Trans. (mirță). Ferdelă. – Vechĭ mĭerță și mirță (Let. 2, 34). V. chilă 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miérță (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe

miérță s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIÉRȚĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

mierță s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).

miérță, mierțe, (dial. mnérță), s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 căni, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALRRM, 1971: 419). – Din sl. mjerica (< měra „măsură” < mǐeriti „a măsura”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Berneker, Iordan, Conev. cf. DER); cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

Intrare: mierță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierță
  • mierța
plural
  • mierțe
  • mierțele
genitiv-dativ singular
  • mierțe
  • mierței
plural
  • mierțe
  • mierțelor
vocativ singular
plural

mierță

  • 1. regional Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: baniță dublu-decalitru 3 exemple
    exemple
    • Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93.
      surse: DLRLC
    • A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
      surse: DLRLC
    • O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262.
      surse: DLRLC

etimologie: