11 definiții pentru micțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

micțiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr miction] Urinare.

MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Emisie spontană de urină. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction.

MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction.

MICȚIÚNE s.f. Act fiziologic reflex de eliminare a urinei din vezica urinară; urinare. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. miction, lat. mictio].

MICȚIÚNE s. f. urinare. (< fr. miction, lat. mictio)

MICȚIÚNE ~i f. Eliminare a urinei; urinare. [Sil. -ți-u-] /<fr. miction


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micțiúne (urinare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. micțiúnii; pl. micțiúni

micțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. micțiúnii; pl. micțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICȚIÚNE s. v. urinare, urinat.

micțiune s. v. URINARE. URINAT.

Intrare: micțiune
micțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micțiune
  • micțiunea
plural
  • micțiuni
  • micțiunile
genitiv-dativ singular
  • micțiuni
  • micțiunii
plural
  • micțiuni
  • micțiunilor
vocativ singular
plural