6 definiții pentru mițuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.

mițuia sf [At: PAMFILE, J. I, 128 / Pl: ~ieli / E: mițui + -eală] 1 Tundere a oilor de mițe1 (3) Si: mițuire (1), mițuit (1). 2 (Gmț) Păruială.

MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală.

MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Acțiunea de a mițui; tunderea oilor. Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mițuiálă (pop.) s. f., g.-d. art. mițuiélii; pl. mițuiéli

mițuiálă s. f., g.-d. art. mițuiélii; pl. mițuiéli

Intrare: mițuială
mițuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mițuia
  • mițuiala
plural
  • mițuieli
  • mițuielile
genitiv-dativ singular
  • mițuieli
  • mițuielii
plural
  • mițuieli
  • mițuielilor
vocativ singular
plural

mițuială

  • 1. popular Acțiunea de a mițui; tunderea oilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mițuire attach_file un exemplu
    exemple
    • Dă-mi foarfecele-n mînă Să-i încerc la mițuială. TEODORESCU, P. P. 597.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mițui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09