3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mezaliat, ~ă a [At: HASDEU, I. V. 173 / S și: (înv) mesa~ / Pl: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr mésallié] 1 (D. căsătorii) Care constituie o mezalianță. 2 (D. oameni) Care a făcut o mezalianță.

mezalia [At: DN3 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr mésalier] 1 vt A căsători pe cineva cu o persoană de condiție inferioară. 2 vr A face o mezalianță. 3 vr (Fig) A face o proasă alianță.

MEZALIÁ vb. I. tr. 1. A căsători pe cineva cu o persoană de condiție considerată inferioară. ♦ refl. A face o mezalianță. 2. (Fig.) A face o proastă alianță. [Pron. -li-a. / < fr. mésallier].

MEZALIÁ vb. refl. 1. a face o mezalianță. 2. (fig.) a face o proastă alianță. (< fr. mésallier)

mezaliá vb. refl. I (franțuzism) A face o mezalianță ◊ „În genere, simpatia integrală a povestitorului înclină către mama lui și mai puțin către tatăl său, care se «mezaliase», el, avocat și fiu de boieraș, cu fata unor clăcași.” R.lit. 9 II 78 p. 7 (din fr. mésallier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mezaliá vb., ind. prez. 1 sg. mezaliéz, 3 sg. și pl. mezaliáză

Intrare: mezaliat
mezaliat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mezalia
verb (VT211)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mezalia
  • mezaliere
  • mezaliat
  • mezaliatu‑
  • mezaliind
  • mezaliindu‑
singular plural
  • mezalia
  • mezaliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mezaliez
(să)
  • mezaliez
  • mezaliam
  • mezaliai
  • mezaliasem
a II-a (tu)
  • mezaliezi
(să)
  • mezaliezi
  • mezaliai
  • mezaliași
  • mezaliaseși
a III-a (el, ea)
  • mezalia
(să)
  • mezalieze
  • mezalia
  • mezalie
  • mezaliase
plural I (noi)
  • mezaliem
(să)
  • mezaliem
  • mezaliam
  • mezaliarăm
  • mezaliaserăm
  • mezaliasem
a II-a (voi)
  • mezaliați
(să)
  • mezaliați
  • mezaliați
  • mezaliarăți
  • mezaliaserăți
  • mezaliaseți
a III-a (ei, ele)
  • mezalia
(să)
  • mezalieze
  • mezaliau
  • mezalia
  • mezaliaseră
Intrare: mezaliere
mezaliere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezaliere
  • mezalierea
plural
  • mezalieri
  • mezalierile
genitiv-dativ singular
  • mezalieri
  • mezalierii
plural
  • mezalieri
  • mezalierilor
vocativ singular
plural
mezaliat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezaliat
  • mezaliatul
  • mezaliatu‑
  • mezalia
  • mezaliata
plural
  • mezaliați
  • mezaliații
  • mezaliate
  • mezaliatele
genitiv-dativ singular
  • mezaliat
  • mezaliatului
  • mezaliate
  • mezaliatei
plural
  • mezaliați
  • mezaliaților
  • mezaliate
  • mezaliatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)