3 definiții pentru mezaliere
Explicative DEX
MEZALIA vb. I. tr. 1. A căsători pe cineva cu o persoană de condiție considerată inferioară. ♦ refl. A face o mezalianță. 2. (Fig.) A face o proastă alianță. [Pron. -li-a. / < fr. mésallier].
MEZALIA vb. refl. 1. a face o mezalianță. 2. (fig.) a face o proastă alianță. (< fr. mésallier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
mezalia vb., ind. prez. 1 sg. mezaliez, 3 sg. și pl. mezaliază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mezaliere
mezaliere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mezaliat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)