MEZÁLIÁT, -Ă adj. (Despre căsătorii) Care constituie o mezalianță; (despre oameni) care a făcut o mezalianță. Oricît de mesaliată s-ar putea socoti această căsătorie . . . ea era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. V. 173, cf. ALEXI, W. Gospodăria o conducea sora lui, măritată cu un șef de atelier, tăbăcar . . . dominat de nevastă-sa, care se socotea mezaliată. BRĂESCU, A. 191. - Scris și: mesaliat. – Pronunțat: -li-at. – Pl.: mezaliați, -te. – Din fr. mésallié.