METODIST², -Ă, metodiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al metodismului. – Din fr. méthodiste.

metodist², ~ă smf [At: L. ROM. 1953, nr. 1,9/ Pl: ~iști, ~e / E: metodă + -ist, rs методист] Specialist în metodică Si: (rar) metodician.

metodist¹, ~ă [At: ELEM. G. 53/6 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr méthodiste] 1-2 smf, a (Adept) al metodismului. 3 smp Sectă a metodiștilor (1).

METODIST², -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Adept al metodismului. – Din fr. méthodiste.

METODIST, -Ă, mețodiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în metodică. 2. Adept al metodismului.

METODIST, -Ă s.m. și f. Specialist în metodică; metodician. [< rus. metodist].

METODIST, -Ă adj. Referitor la metodism. // s.m. și f. Adept al metodismului. [Cf. fr. méthodiste, germ. Methodist].

METODIST², -Ă s. m. f. specialist în metodică. (< rus. metodist)

METODIST¹, -Ă adj., s. m. f. (adept) al metodismului. (< fr. méthodiste)

METODIST¹ ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în metodică. /metodă + suf. ~ist

METODIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al metodismului. /<fr. méthodiste

metodist m. care ține de o sectă protestantă (fundată la Oxford în 1720 de frații Wesley), ale cării doctrine sunt de o severitate extremă.

*metodíst, -ă s. și adj. (d. metodă). Care face parte dintr’o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley în secolu XVIII.

metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste

!metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste

metodist (specialist în metodică, adept al metodismului) s. m., pl. metodiști

METODIST s. (PED.) (rar) metodician. (~ în învățământul general.)

METODIST s. (rar) metodician. (~ în învățămîntul general.)

METODIST², -Ă s. m. și f. Specialist în metodică; (rar) metodician. Cf. L. ROM. 1 953, nr. 1, 9. Am organizat cu grijă. . . instruirea corpului de inspectori metodiști de care dispune secția regională, GÎ 1 965, nr. 803, 2/2. - Pl.: metodiști, -ste. – Metodă + suf. -ist. Cf. rus. методист.

METODÍST¹, -Ă s. m. și f. Adept al metodismului: (la m. pl.) secta respectivă. S-au născut în urmă biserica evanghelică seau protestantă cu mai multe ramuri din care se însemnează . . . anglicismul cătră care mai vin și alte deosebite secte puțin însămnătoare, precum metodistii. ELEM. G. 53/6, cf. FABIAN-BOB, 48/9, GEOGR. N. 50/10, PROT.-POP., N. D., LM, DM. - Pl.: metodiști, -ste și (învechit, m.) metodisti. – Din fr. méthodiste.