opțiuni

3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METODÍST1, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.

METODÍST1, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.

METODÍST2, -Ă, metodiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al metodismului. – Din fr. méthodiste.

metodist2, ~ă smf [At: L. ROM. 1953, nr. 1,9/ Pl: ~iști, ~e / E: metodă + -ist, rs методист] Specialist în metodică Si: (rar) metodician.

metodist1, ~ă [At: ELEM. G. 53/6 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr méthodiste] 1-2 smf, a (Adept) al metodismului. 3 smp Sectă a metodiștilor (1).

METODÍST2, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Adept al metodismului. – Din fr. méthodiste.

METODÍST, -Ă, mețodiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în metodică. 2. Adept al metodismului.

METODÍST, -Ă adj. Referitor la metodism. // s.m. și f. Adept al metodismului. [Cf. fr. méthodiste, germ. Methodist].

METODÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în metodică; metodician. [< rus. metodist].

METODÍST2, -Ă s. m. f. specialist în metodică. (< rus. metodist)

METODÍST1, -Ă adj., s. m. f. (adept) al metodismului. (< fr. méthodiste)

METODÍST1 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în metodică. /metodă + suf. ~ist

METODÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al metodismului. /<fr. méthodiste

metodist m. care ține de o sectă protestantă (fundată la Oxford în 1720 de frații Wesley), ale cării doctrine sunt de o severitate extremă.

*metodíst, -ă s. și adj. (d. metodă). Care face parte dintr’o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley în secolu XVIII.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!metodíst adj. m., s. m., pl. metodíști; adj. f., s. f. metodístă, pl. metodíste

metodíst (specialist în metodică, adept al metodismului) s. m., pl. metodíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METODÍST s. (PED.) (rar) metodician. (~ în învățământul general.)

METODIST s. (rar) metodician. (~ în învățămîntul general.)

Intrare: metodist (adept)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
plural
  • metodiști
  • metodiștii
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
vocativ singular
  • metodistule
  • metodiste
plural
  • metodiștilor
Intrare: metodist (adj.)
metodist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
  • metodistă
  • metodista
plural
  • metodiști
  • metodiștii
  • metodiste
  • metodistele
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
  • metodiste
  • metodistei
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
  • metodiste
  • metodistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: metodist (specialist)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
plural
  • metodiști
  • metodiștii
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
vocativ singular
  • metodistule
  • metodiste
plural
  • metodiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metodist, -ă (adept) metodistă

  • 1. (Adept) al metodismului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

metodist, -ă (specialist) metodistă

  • 1. Specialist în metodică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: metodician

etimologie:

  • Metodă + sufix -ist.
    surse: DEX '09