opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METODIST2, -Ă, metodiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al metodismului. – Din fr. méthodiste.

METODIST1, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.

METODIST1, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.

metodist2, ~ă smf [At: L. ROM. 1953, nr. 1,9/ Pl: ~iști, ~e / E: metodă + -ist, rs методист] Specialist în metodică Si: (rar) metodician.

metodist1, ~ă [At: ELEM. G. 53/6 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr méthodiste] 1-2 smf, a (Adept) al metodismului. 3 smp Sectă a metodiștilor (1).

METODIST2, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Adept al metodismului. – Din fr. méthodiste.

METODIST, -Ă, mețodiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în metodică. 2. Adept al metodismului.

METODIST, -Ă s.m. și f. Specialist în metodică; metodician. [< rus. metodist].

METODIST, -Ă adj. Referitor la metodism. // s.m. și f. Adept al metodismului. [Cf. fr. méthodiste, germ. Methodist].

METODIST2, -Ă s. m. f. specialist în metodică. (< rus. metodist)

METODIST1, -Ă adj., s. m. f. (adept) al metodismului. (< fr. méthodiste)

METODIST1 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în metodică. /metodă + suf. ~ist

METODIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al metodismului. /<fr. méthodiste

metodist m. care ține de o sectă protestantă (fundată la Oxford în 1720 de frații Wesley), ale cării doctrine sunt de o severitate extremă.

*metodíst, -ă s. și adj. (d. metodă). Care face parte dintr’o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley în secolu XVIII.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste

!metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste

metodist (specialist în metodică, adept al metodismului) s. m., pl. metodiști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

METODIST s. (PED.) (rar) metodician. (~ în învățământul general.)

METODIST s. (rar) metodician. (~ în învățămîntul general.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METODIST2, -Ă s. m. și f. Specialist în metodică; (rar) metodician. Cf. L. ROM. 1 953, nr. 1, 9. Am organizat cu grijă. . . instruirea corpului de inspectori metodiști de care dispune secția regională, GÎ 1 965, nr. 803, 2/2. - Pl.: metodiști, -ste. – Metodă + suf. -ist. Cf. rus. методист.

METODÍST1, -Ă s. m. și f. Adept al metodismului: (la m. pl.) secta respectivă. S-au născut în urmă biserica evanghelică seau protestantă cu mai multe ramuri din care se însemnează . . . anglicismul cătră care mai vin și alte deosebite secte puțin însămnătoare, precum metodistii. ELEM. G. 53/6, cf. FABIAN-BOB, 48/9, GEOGR. N. 50/10, PROT.-POP., N. D., LM, DM. - Pl.: metodiști, -ste și (învechit, m.) metodisti. – Din fr. méthodiste.

Intrare: metodist (adept)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
plural
  • metodiști
  • metodiștii
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
vocativ singular
  • metodistule
  • metodiste
plural
  • metodiștilor
Intrare: metodist (adj.)
metodist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
  • metodistă
  • metodista
plural
  • metodiști
  • metodiștii
  • metodiste
  • metodistele
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
  • metodiste
  • metodistei
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
  • metodiste
  • metodistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: metodist (specialist)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodist
  • metodistul
  • metodistu‑
plural
  • metodiști
  • metodiștii
genitiv-dativ singular
  • metodist
  • metodistului
plural
  • metodiști
  • metodiștilor
vocativ singular
  • metodistule
  • metodiste
plural
  • metodiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metodist, metodiștisubstantiv masculin
metodistă, metodistesubstantiv feminin
metodist, metodistăadjectiv

  • 1. (Adept) al metodismului. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

metodist, metodiștisubstantiv masculin
metodistă, metodistesubstantiv feminin

  • 1. Specialist în metodică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: metodician
etimologie:
  • Metodă + sufix -ist. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.