METODÍST¹, -Ă s. m. și f. Adept al metodismului: (la m. pl.) secta respectivă. S-au născut în urmă biserica evanghelică seau protestantă cu mai multe ramuri din care se însemnează . . . anglicismul cătră care mai vin și alte deosebite secte puțin însămnătoare, precum metodistii. ELEM. G. 53/6, cf. FABIAN-BOB, 48/9, GEOGR. N. 50/10, PROT.-POP., N. D., LM, DM. - Pl.: metodiști, -ste și (învechit, m.) metodisti. – Din fr. méthodiste.