METODICĂ, (2) metodici, s. f. 1. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. 2. Carte care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.

metodic, ~ă a [At: HELIADE, GR. P. 37/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr méthodique] 1 Care este alcătuit cu metodă (2) Si: sistematic, (înv) metodicesc (1). 2-3 a, av (Care se desfășoară) după un plan organizat Si: sistematic, (înv) metodicesc (2). 4-5 a, av (Care procedează) cu metodă (2). 6-7 a (Rar) Metodologic (1-2).

metodică [At: CR (1830), 337²/32 / G-D: (rar) metodicei / Pl: ~ci / E: ger Methodik, rs методика] 1 sf (Rar) Mod de predare și de însușire a unei discipline științifice, a unei arte etc. 2 sf Parte a pedagogiei care se ocupă cu studierea principiilor și regulilor de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 3 a (Șîs, înv, carte ~ă) Metodă (1).

METODICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika.

METODIC, -Ă, metodici, -e, adj. Cu metodă, care se conformează unei metode; făcut după un plan, după o normă, sistematic. Ați transformat războiul... într-un asasinat metodic. C. PETRESCU, Î. I 15. Întreprinse în această academie un curs de studii metodic și necurmat. NEGRUZZI, S. II 143. ◊ (Adverbial) Cred totuși că ar trebui să lucrăm mai metodic. BARANGA, I. 18. M-am urcat în mașină și am pornit-o, metodic, din gară în gară. SEBASTIAN, T. 347. ♦ De metodică. Cabinet metodic.

METODICĂ, metodici, s. f. Parte a pedagogiei care tratează despre principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu; metodă. Era convins că îmbunătățirea învățămîntului universitar este de neconceput fără o ameliorare a metodicii de predare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 385, 5/4.

METODIC, -Ă adj. (adesea adv.) Cu metodă; sistematic. ♦ De metodică. [< fr. méthodique].

METODICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique].

METODIC, -Ă adj. 1. (și adv.) făcut cu metodă; sistematic. 2. metodologic. (< fr. méthodique)

METODICĂ s. f. 1. ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu. 2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu. (< germ. Methodik, rus. metodika)

METODIC² adv. Cu metodă; în mod regulat; sistematic. /<fr. méthodique

METODIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metodică; propriu metodicii. Procedeu ~. 2) Care este realizat după o anumită metodă; bazat pe un anumit sistem. Antrenament ~. /<fr. méthodique

METODICĂ ~ci f. 1) Compartiment al didacticii generale care se ocupă cu studiul principiilor, metodelor și formelor de predare proprii unei discipline. 2) Manual în care se tratează elementele de bază ale acestui compartiment. /<germ. Metodik, rus. metodika

metodic a. 1. care are regulă și metodă: instrucțiune metodică; 2. prea regulat, minuțios: un om metodic.

*metódic, -ă adj. (vgr. methodikós, ĭubitor de metodă (de regulă, de ordine), sistematic: spirit metodic. Făcut cu metodă: carte metodică. S. f. Metodologie, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ. Adv. Cu metodă: a lucra metodic.

metodic adj. m., pl. metodici; f. metodică, pl. metodice

metodică s. f., g.-d. art. metodicii; (texte) pl. metodici

metodic adj. m., pl. metodici; f. metodică, pl. metodice

metodică s. f., g.-d. art. metodicii; (cărți) pl. metodici

metodic adj. m., pl. metodici; f. sg. metodică, pl. metodice

metodică s. f., g.-d. art. metodicii; (cărți) pl. metodici

METODIC adj. v. metodologic.

METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)

METODICĂ s. (PED.) metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)

METODIC adj., adv. 1. adj. organizat, sistematic, (înv.) metodicesc. (Un plan ~.) 2. adv. organizat, sistematic, (înv.) metodicește. (Procedează ~.)

metodic adj. v. METODOLOGIC.

METODICĂ s. metodă. (~ pentru predarea unei limbi.)

METÓDIC, -Ă adj. 1. Care este alcătuit cu metodă (2), care se desfășoară după un plan organizat; sistematic, (învechit) metodicesc. Prințipuri filosofice și raționamenturi metodice. HELIADE, GR. P. 37/17. Antioh . . . întreprinse . . . un curs de studii metodic și necurmat. NEGRUZZI, S. II, 143. Dacă lumea materială este aceea care, în ultima cercetare, se găsește că slujește de substrat real fenomenelor sociale, atunci numai ea trebuie să fie faptul primordial de la care trebuie să plece analiza metodică. PETICĂ, O. 459. Ați transformat războiul. . . într-un asasinat metodic. C. PETRESCU, Î. I, 15. Vor sta tîrziu, după miezul nopții, . . . să înjghebe un plan metodic de ofensivă. id. C. V. 30. ◊ (Adverbial) Să procedăm metodic. CARAGIALE, O. VII, 175. O femeie tînără nu poate face o plimbare pe cîmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent. IBRĂILEANU, S. 47. Tăind metodic, cu un briceag solid, felii geometrice le băga liniștit. . . în gura mare, deschisă ca un cuptor. BRĂESCU, A. 200. M-am urcat în mașină și am pornit-o metodic din gară în gară. SEBASTIAN, T. 347. Bolovanul . . . e zdrobit metodic, în cîteva clipe. BOGZA, C. O. 181. Cred totuși că ar trebui să lucrăm mai metodic. BARANGA, I. 181. ♦ (Despre oameni) Care procedează cu metodă (2). Nicolae Golescu, care de la o vreme se silește să fie metodic și să clarifice totul, intervine și el. CAMIL PETRESCU, O. 616. 2. (Rar) Metodologic. Definiția, deducția, fondarea (în sensul de indicare a temeiurilor) și demonstrația sînt exemple de operații metodice. LTR² XI, 66. - Pl.: metodici, -ce. – Din fr. méthodique.

METODICĂ s. f. (Astăzi rar) Mod de predare și de însușire a unei discipline științifice, a unei arte etc.; (sens curent) parte a pedagogiei care tratează despre principiile și regulile de predare proprii fiecărui obiect de studiu. Metodica, adecă modul învâțăturei. ST. INST. 11/18. Ce alt rău ași potea eu aci înțelege fără de lipsa conoștinței a pedagoghiei și a metodicei. MAN. ÎNV. [prefață] 1/11, cf. BARCIANU, V., ALEXI, W. Ion Creangă, autor al primei cărți de metodică românească și al celor mai bune manuale școlare din timpul său. V. ROM. septembrie 1 954, 188. Rubrica de metodică nu trebuie scoasă din revistă. L. ROM. 1 959, nr. 1, 107. ♦ (Și, învechit, adjectival, în sintagma carte metodică) Manual care quprinde principiile și regulile de predare. D. Poteca. . . are încă tradusă o carte metodică pentru învățătura istorii sfinte. CR (1830), 337²/31. Apariția „Metodicii predării limbii franceze” are darul de . . . a deschide drumul unor discuții fructuoase. GÎ 1 966, nr. 832, 2/5. - Pl.: metodici. - – Gen. dat. și: (rar) metodicei. Din germ. Methodik, rus. методика.