meterez sn [At: N. COSTIN, L. 474 / V: (înv) mede-, ~ris, ~riz / Pl: ~e, ~uri, (înv, sm) ~i / E: tc meteriz] 1 (Mpl) Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut Vz baricadă, fortificație 2 (Pgn; rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 3 (Înv) Parapet la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți Si: crenel.

METEREZ, metereze, s. n. (Învechit) 1. Întăritură militară de apărare, constînd dintr-un șanț și un terasament de pămînt sau un zid; fortificație, redută. În scurtă vreme, copacii fură așezați de o parte și de alta a drumului, ca niște metereze. V. ROM. noiembrie 1953, 13. Și ei stau ca și noi, ascunși după metereze. D. ZAMFIRESCU, R. 93. La metereze! La metereze! Să dați în carne! BOLLIAC, O. 145. ♦ Întăritură la stîlpii unui pod. Rîul Doamnei, umflat... poartă sloiuri mari de gheață, butuci groși și-i aruncă de meterezele podului, zguduit la fitece lovitură. DELAVRANCEA, S. 5. 2. Deschizătură într-un turn sau într-un zid de apărare al unei cetăți, prin care apărătorii puteau trage asupra dușmanului; crenel. Hei, frate portar, ieși la meterezul cuvioșiei-tale! SADOVEANU, N. P. 128. Un castel feodal cu turnuri și cu metereze. ODOBESCU, S. III 59. La porți, flăcăi! zise bătrînul. Încuieți-le și grămădiți bolovani pe ziduri. Așezați-vă toți pe la metereze. NEGRUZZI, S. I 171. – Pl. și: meterezuri (SADOVEANU, F. J. 303, GHICA, S. 16, DRĂGHICI, R. 165), (m.) meterezi (ALECSANDRI, C. 101).

METEREZ ~e n. mil. 1) Val de pământ susținut de bârne sau nuiele și prevăzut cu mici deschizături pentru tragere. 2) Parte superioară dintr-un turn sau dintr-un zid de apărare al unei cetăți, prevăzută cu creneluri. /<turc. meteris

meterez n. întărire militară, bastion, redută: vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].

meteréz n., pl. e și urĭ (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rízi și -risi, bg. sîrb. -riz). Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V. ocop.

mederez sn vz meterez

meteris sn vz meterez

meteriz sn vz meterez

meterez s. n., pl. metereze

meterez s. n., pl. metereze

meterez s. n., pl. metereze

METEREZ s. v. crenel.

meterez s. v. CRENEL.

meterez (metereze), s. n. – 1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.

METERÉZ s. n. (Mai ales la pl.) 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut. V. baricadă, fortificație. Cei den afară, supt cetate, în metereză, începură a vorovi cu cei den lontru pe taină. N. COSTIN, L. 474, cf. 585. Au stătut pen pregiurul cetățîi cîteva săptămîni de-au făcut meterezuri. NECULCE, L. 109. Au perit în război. . . acolo în medereze, la capul podului. id. ib. 141. Ș-au făcut 2 meteredzi nu diparte unul de altul. id. ib. 332, cf. CANTEMIR, IST. 14. Și au făcut meterez de cară (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 327/28. Au început a ieși. . . și ienicerimea din meterezuri, iar nemții năvălea asupra șanțurilor (începutul sec. XVIII). ib. IV, 97/11. Vestiții ieniceri pren meterezuri impregiurul cetății Beciului rămas-au robi nemților (cca 1 720). BUL. COM. IST. i. 176. Venit-au și turcii și au făcut meterez în preajma taberei moschicești. AMIRAS, LET². III, 118. Este lucru obișnuit ca oștile lovite în meterezile lor să fie biruite. IST. CAROL XII, 18^r/3, cf. 22^r/14. Au avut meterezuri, palancâ, de copaci clădiți unul pe altul. DIONISIE, C. 232. De la neguțetori cerea. . . salahori pentru facere de șanțuri și de alte metereaze (a. 1 821). REV. IST. II, 390. Turcii. . . să încercară să năvălească și să străbată însuși pînă înlăuntru meterezurilor. CR (1 829), 59¹/22. Apropierea lui este oprită prin redute sau metereze. ib. (1 830), 76²/18. Am trecut Dunărea pe gheață și ne-am așezat în meterezuri. GHICA, S. 16, cf. 18. Dete ocol zidurilor cetății spre a le vizita și înaintă chiar pînă către meterezele englezești. ODOBESCU, S. I, 13, cf. 16, III, 564. Un obuz trăzni în meterezuri. MIRONESCU, S. A. 121. Copacii fură așezați de o parte și de alta a drumului, ca niște metereze. CAMIL PETRESCU, O. I, 550, cf. ARGHEZI, C. O. 180. Bun meterez că-și făcea, Flinta-n Bîca că-ndrepta. ȘEZ. II, 77. ◊ Fig. Obrăznicia. . . meteriz obrazului făcînd. CANTEMIR, IST. 311. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stîlpii unui pod. Rîul Doamnei. . . poartă sloiuri mari de gheață, butuci groși și-i aruncă de meterezele podului. DELAVRANCEA, S. 5. 2. (Învechit) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. Au intrat în m[ănă]stire, în ziduri, țiindu-se la metereze cu tunuri mai mici. DIONISIE, C. 173. La vreme de nevoie să se poată apăra din cetate prin meterezuri. DRĂGHICI, R. 165/4, cf. POLIZU. Așezați-vă toți pe la metereze. NEGRUZZI, S. I, 171. La metereze! La metereze! Să dați în carne ! BOLLIAC, O. 145, cf. ALECSANDRI, T. 1 505. Scena se petrece la poalele unei stînci păduroase, pe care o încunună un castel feodal cu turnuri și cu metereze. ofobrscu, s. iii, 59. În zile de neliniște și de năvăliri, trăgeau plugul sub șopron, zăvorau ușile de fier și s-așezau cu flintele la metereze. VLAHUȚĂ, R. P. 101. Un zid simplu, cu meterezuri la colțuri, apără. . . mănăstirea. IORGA, C. I. II, 22. Zidul mergea în patru laturi, avînd la colțuri turnulețe rotunde cu meterezuri. SADOVEANU, O. X, 86, cf. XVIII, 146. Zidul dinspre apus al fabricii fusese lovit pe alocuri de bombe și așa, zimțat, părea un meterez. T. POPOVICI, S. 377. ◊ Fig. Peste vîrfuri de plopi și de sălcii se bolovăneau nori negri, ziduind zăvorît zarea cu spăimoase metereze zimtate. CAMIL PETRESCU, A. R. 5. - Pl.: metereze și meterezuri, (învechit, m.) meterezi. – Și: (învechit) meterís (CANTEMIR, IST. 14), meteriz, mederéz s. n. – Din tc. meteriz.

MEDERÉZ s. n. v. meterez.

METERÍS s. n. v. meterez.

METERÍZ s. n. v. meterez.