13 definiții pentru meteorologie

METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologie.

METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologie.

METEOROLOGÍE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor atmosferice. (Glumeț) Prevederea timpului după meteorologia căpitanului Lecca nu da niciodată greș. BART, E. 329.

meteorologíe (-te-o-) s. f., art. meteorología, g.-d. meteorologíi, art. meteorologíei

meteorologíe s. f. (sil. -te-o-), art. meteorología, g.-d. meteorologíi, art. meteorologíei

METEOROLOGÍE s.f. Știință auxiliară a geofizicii care studiază fenomenele atmosferice. [Gen. -iei. / < fr. météorologie, cf. gr. meteoron – meteor, logos – studiu].

METEOROLOGÍE s. f. știință care studiază atmosfera și fenomenele atmosferice. (< fr. météorologie)

METEOROLOGÍE f. Compartiment al geofizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor atmosferice și, în special, cu prevederea timpului. [Sil. -te-o-] /<fr. météorologie

*meteorologíe f. (vgr. meteorología. V. logie). Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de fenomenele atmosferice, de meteore: meteorologia e de mare folos navigatorilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METEOROLOGÍE (‹ fr.) s. f. Știință care studiază proprietățile atmosferei și fenomenele fenomenele care se petrec în cadrul acesteia. După problemele pe care le studiază, se deosebesc: m. generală (cercetează și interpretează ansamblul fenomenelor din atmosferă), m. sinoptică (studiază macroprocesele circulației generale a atmosferei, respectiv formarea cicloanelor, fronturilor atmosferice ș.a. și efectuează cercetări, pe baza analizei hărților sinoptice și a informațiilor furnizate de stațiile meteorologice, în scopul elaborării prevederilor de timp), m. dinamică (studiază mișcările maselor de aer), m. fizica atmosferică (studiază compoziția și structura atmosferică, circulația căldurii și regimul termic din atmosfera și de la supr. Pământului), aerologia și climatologia.M. agricolă = disciplină care studiază influențele fenomenelor meteorologice asupra vegetației cultivate, în diferite perioade ale dezvoltării plantelor. ◊ M. spațială = ansamblu de activități meteorologice care folosesc tehnologie spațială de tipul sateliților meteorologici.

geografíe-meteorologíe s.f. 1973 Specializare în geografie și meteorologie v. geografie-biologie (din geografie + meteorologie)

METEOROLOGIE AERONAUTICĂ ramură a meteorlogiei care studiază fenomenele atmosferice și eliberează informații, buletine și previziuni indispensabile desfășurării activității de zbor.

METEORO- „meteori, meteorologie”. ◊ gr. meteros „prezent în aer” > fr. météoro-, germ. id., engl. id. > rom. meteoro-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor meteorologici asupra organismelor vegetale sau animale; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care măsoară și înregistrează presiunea atmosferică, temperatura și umiditatea aerului; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a fenomenelor meteorologice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă grafic un fenomen atmosferic observat în timp; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al fenomenelor atmosferice; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică influențată sau determinată de fenomene meteorologice; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază stările patologice influențate sau provocate de unii factori meteorologici; ~scopie (v. -scopie), s. f., studiu științific al meteorilor; ~trop (v. -trop), adj., care este influențat de condițiile meteorologice.

Intrare: meteorologie
meteorologie substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meteorologie meteorologia
plural
genitiv-dativ singular meteorologii meteorologiei
plural
vocativ singular
plural