METEOROLOGIE s. f. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor atmosferice ; (învechit) meteorografie. Cf. AR (1829), 7²/34, 23²/1, VALIAN, V., NEGULICI, POLIZU, PROT.-POP., N. D., BARCIANU, ALEXI, W. Localnicii se interesau mai puțin decît domnul Bernard de meteorologia în sine. SADOVEANU, O. XII, 543. În domeniul meteorologiei, principala sarcină a observatorilor constă în studiul circulației generale a atmosferei. CONTEMP. 1 956, nr. 487, 6/5. - Pronunțat: -te-o-. – Și: (învechit) meteorologhíe s. f. AR (1829), 7²/34. – Din fr. météorologie.