metasomatoză sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr métasomatose] Proces de substituire, moleculă cu moleculă, a elementelor dintr-un mineral cu altele noi.

METASOMATOZĂ s.f. 1. Schimbare, transformare a materiei în procesul de formare al mineralelor; transformare a unui corp în alt corp. 2. V. metensomatoză. [< germ. Metasomatose, cf. fr. métensomatose, gr. meta – schimbare, soma – corp].

METASOMATOZĂ s. f. transformare a materiei în procesul de formare a mineralelor; transformare a unui corp în alt corp. (< fr. métasomatose)

metemsomatoză sf vz metensomatoză

metensomatoză sf [At: MARIAN, T. 434 / V: metem~ / E: fr métensomatose] (Rel; rar) Metempsihoză.

METENSOMATOZĂ s.f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri spre a se apropia de perfecțiune. V. metempsihoză. [Var. metasomatoză s.f. / < fr. métensomatose].

METENSOMATOZĂ s. f. (rel.) transmigrație a unui corp în altul. (< fr. métensomatose)

!metasomatoză s. f., g.-d. art. metasomatozei; pl. metasomatoze

metasomatoză s. f., g.-d. art. metasomatozei

metasomatoză s. f., g.-d. art. metasomatozei

metensomatoză s. f., g.-d. art. metensomatozei

metensomatoză s. f., g.-d. art. metensomatozei

metensomatoză s. f., g.-d. art. metensomatozei

METASOMATÓZĂ (< fr. {i}; {s} meta- + gr. somat- „corp”) s. f. (PETROGR.) Proces de substituire, moleculă cu moleculă, a elementelor dintr-un mineral cu alte noi aduse de soluții sau topituri magmatice; ca rezultat al m. apar skarnele, uneori și concentrații însemnate de minereuri de fier, polimetalice, de metale rare sau prețioase etc.

METEMSOMATÓZĂ s. f. v. metensomatoză.

METENSOMATÓZĂ s. f. (Rar) Concepție religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri spre a se apropia de perfecțiune. Cf. metempsihoză. Metemsihozâ, schimbarea sufletului și metensomatosă, schimbarea corpului. MARIAN, Î. 434. Încarnările acestea sînt expresia acelei metemsomatoze sau migratiune a sufletelor. PERPESSICIUS, M. IV, 339. - Și: metemsomatóză s. f. – Din fr. métensomatose.