17 definiții pentru metaloid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METALOID, metaloizi, s. m. Element (chimic) rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. [Pl. și: (rar, n.) metaloide] – Din fr. métalloïde.

metaloid sm [At: BULETIN, F. (1843), 239/46 / Pl: ~izi, (rar, sn) ~ide / E: fr métalloïde] Element chimic rău conductor de căldură și de electricitate, de obicei lipsit de luciu metalic și de ductilitate Si: nemetal.

METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. [Pl. și: (rar, n.) metaloide] – Din fr. métalloïde.

METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic lipsit în general de luciu metalic și de ductilitate, rău conducător de căldură și de electricitate, de obicei în stare solidă sau gazoasă, mai rar lichidă. În protoplasma și nucleul celulelor vii se găsesc următoarele metaloide: carbon, hidrogen, oxigen. ANATOMIA 16. – Pl. și: (n.) metaloide.

METALOID s.m. Element chimic lipsit de luciu metalic și de ductilitate, rău conducător de căldură și de electricitate. [Pron. -lo-id, pl. -izi, (s.n.) -ide. / < fr. métalloïde, cf. gr. metallon – metal, eidos – aspect].

METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic nemetalic, rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de ductilitate. (din fr. métalloïde)

METALOID ~zi m. Element chimic lipsit de luciu metalic și de ductibilitate, rău conducător de căldură și de electricitate. /<fr. métalloïde

metaloid n. corp simpluj obișnuit fără lustru metalic și rău conducător de căldură și de electricitate, ca sulful, fosforul, clorul.

*metaloíd m. și n., pl. e (d. metal și -id ca în mastoid). Chim. Corp simplu care se apropie de metale pin caracterele luĭ: oxigenu e un metaloid. Metaloidele-s rele conductoare de căldură și de electricitate; în general, n’aŭ luciŭ metalic, și toțĭ compușiĭ lor oxigenațĭ îs oxizĭ neutri saŭ oxizĭ acizĭ. Metaloiziĭ sînt: fluoru, cloru, bromu, ĭodu, oxigenu, sulfu, seleniu, teluru, azotu, fosforu, arsenicu, antimoniu, cărbunele, siliciu, boru ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

metaloid s. m., pl. metaloizi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-.~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METALOÍD (< fr. {i}; {s} metalo- + gr. eidos „aspect”) (CHIM.) Element (chimic) care prezintă caracteristicile externe ale unui metal, dar se comportă chimic atât ca un metal, cât și ca un nemetal (ex. arsenicul și antimoniul). Sunt rele conducătoare de căldură și electricitate. Fac parte din blocul p al sistemului periodic și se situează deasupra diagonalei care unește borul cu astatinul. Sin. (înv.) nemetal.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METALOID s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, de obicei lipsit de luciu metalic și de ductilitate. Cf. BULETIN, F. (1843), 2391/46. Pămîntul coprinde cele mai compíicate compozițiuni de metale, de minerale, de metaloide. BARASCH, M. II, 8/27. Combinația unui metaloid cu oxigenul. MARIN, PR. I, XIII/16. Metalele ce se întrebuințează în industrie. . . sînt unite cu alte metale sau metaloizi. IOANOVICI, TEHN. 30. - Pl.: metaloizi și (rar, n.) metaloide. – Din fr. métalloïde.

Intrare: metaloid
metaloid1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metaloid
  • metaloidul
  • metaloidu‑
plural
  • metaloizi
  • metaloizii
genitiv-dativ singular
  • metaloid
  • metaloidului
plural
  • metaloizi
  • metaloizilor
vocativ singular
plural
metaloid2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metaloid
  • metaloidul
  • metaloidu‑
plural
  • metaloide
  • metaloidele
genitiv-dativ singular
  • metaloid
  • metaloidului
plural
  • metaloide
  • metaloidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metaloid, metaloizisubstantiv masculin

  • 1. Element (chimic) rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: nemetal
    • format_quote În protoplasma și nucleul celulelor vii se găsesc următoarele metaloide: carbon, hidrogen, oxigen. ANATOMIA 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.