17 definiții pentru metaloid
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METALOID, metaloizi, s. m. Element (chimic) rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. [Pl. și: (rar, n.) metaloide] – Din fr. métalloïde.
metaloid sm [At: BULETIN, F. (1843), 239/46 / Pl: ~izi, (rar, sn) ~ide / E: fr métalloïde] Element chimic rău conductor de căldură și de electricitate, de obicei lipsit de luciu metalic și de ductilitate Si: nemetal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. [Pl. și: (rar, n.) metaloide] – Din fr. métalloïde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic lipsit în general de luciu metalic și de ductilitate, rău conducător de căldură și de electricitate, de obicei în stare solidă sau gazoasă, mai rar lichidă. În protoplasma și nucleul celulelor vii se găsesc următoarele metaloide: carbon, hidrogen, oxigen. ANATOMIA 16. – Pl. și: (n.) metaloide.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METALOID s.m. Element chimic lipsit de luciu metalic și de ductilitate, rău conducător de căldură și de electricitate. [Pron. -lo-id, pl. -izi, (s.n.) -ide. / < fr. métalloïde, cf. gr. metallon – metal, eidos – aspect].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METALOID, metaloizi, s. m. Element chimic nemetalic, rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de ductilitate. (din fr. métalloïde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
METALOID ~zi m. Element chimic lipsit de luciu metalic și de ductibilitate, rău conducător de căldură și de electricitate. /<fr. métalloïde
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metaloid n. corp simpluj obișnuit fără lustru metalic și rău conducător de căldură și de electricitate, ca sulful, fosforul, clorul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*metaloíd m. și n., pl. e (d. metal și -id ca în mastoid). Chim. Corp simplu care se apropie de metale pin caracterele luĭ: oxigenu e un metaloid. Metaloidele-s rele conductoare de căldură și de electricitate; în general, n’aŭ luciŭ metalic, și toțĭ compușiĭ lor oxigenațĭ îs oxizĭ neutri saŭ oxizĭ acizĭ. Metaloiziĭ sînt: fluoru, cloru, bromu, ĭodu, oxigenu, sulfu, seleniu, teluru, azotu, fosforu, arsenicu, antimoniu, cărbunele, siliciu, boru ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metaloid s. m., pl. metaloizi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
metaloid s. m., pl. metaloizi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
metaloid s. m., pl. metaloizi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
METALOID s. v. nemetal.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
METALOID s. (CHIM.) nemetal.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
METALOÍD (< fr. {i}; {s} metalo- + gr. eidos „aspect”) (CHIM.) Element (chimic) care prezintă caracteristicile externe ale unui metal, dar se comportă chimic atât ca un metal, cât și ca un nemetal (ex. arsenicul și antimoniul). Sunt rele conducătoare de căldură și electricitate. Fac parte din blocul p al sistemului periodic și se situează deasupra diagonalei care unește borul cu astatinul. Sin. (înv.) nemetal.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
METALOID s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, de obicei lipsit de luciu metalic și de ductilitate. Cf. BULETIN, F. (1843), 2391/46. Pămîntul coprinde cele mai compíicate compozițiuni de metale, de minerale, de metaloide. BARASCH, M. II, 8/27. Combinația unui metaloid cu oxigenul. MARIN, PR. I, XIII/16. Metalele ce se întrebuințează în industrie. . . sînt unite cu alte metale sau metaloizi. IOANOVICI, TEHN. 30. - Pl.: metaloizi și (rar, n.) metaloide. – Din fr. métalloïde.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M5) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
metaloid, metaloizisubstantiv masculin
- 1. Element (chimic) rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate. DEX '09 DLRLC DNsinonime: nemetal
- În protoplasma și nucleul celulelor vii se găsesc următoarele metaloide: carbon, hidrogen, oxigen. ANATOMIA 16. DLRLC
-
etimologie:
- métalloïde DEX '09 DEX '98 DN