METALOID s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, de obicei lipsit de luciu metalic și de ductilitate. Cf. BULETIN, F. (1843), 239¹/46. Pămîntul coprinde cele mai compíicate compozițiuni de metale, de minerale, de metaloide. BARASCH, M. II, 8/27. Combinația unui metaloid cu oxigenul. MARIN, PR. I, XIII/16. Metalele ce se întrebuințează în industrie. . . sînt unite cu alte metale sau metaloizi. IOANOVICI, TEHN. 30. - Pl.: metaloizi și (rar, n.) metaloide. – Din fr. métalloïde.