11 definiții pentru metacarp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe.

METACÁRP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale. – Din fr. métacarpe.

metacarp sn [At: KRETZULESCU, A. 57/26 / Pl: ~uri / E: fr métacarpe] 1 Parte din scheletul mâinii cuprinsă între corp și falange și formată din cinci oase dispuse radial Si: (rar) metacarpian (5). 2 Os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale Si: (rar) metacarpian (6).

METACÁRP, metacarpuri, s. n. Partea din scheletul mîinii formată din cinci oase dispuse radiar, cuprinsă între carp și degete.

METACÁRP s.n. Scheletul părții de mijloc a mâinii, compus din cinci oase așezate în formă de raze. [< fr. métacarpe, cf. gr. metakarpion].

METACÁRP s. n. porțiune a scheletului mâinii cuprinsă între carp și falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. métacarpe)

METACÁRP ~uri n. Ansamblu de cinci oase, dispuse radiar, care formează scheletul mâinii între carp și falange. /<fr. métacarp

*metacárp n., pl. urĭ (vgr. metakárpion, d. metá, după, și karpós, carp. V. meta-tars. Anat. Cele cincĭ oase paralele care formează palma, între degete și carp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metacárp s. n., pl. metacárpuri

metacárp s. n., pl. metacárpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METACÁRP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.

METACARP s. (ANAT.) (rar) metacarpian.

Intrare: metacarp
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metacarp
  • metacarpul
  • metacarpu‑
plural
  • metacarpuri
  • metacarpurile
genitiv-dativ singular
  • metacarp
  • metacarpului
plural
  • metacarpuri
  • metacarpurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metacarp

  • 1. Parte din scheletul mâinii cuprinsă între carp și falange, formată din cinci oase dispuse radiar; os care formează baza fluierului la picioarele din față ale unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: metacarpian

etimologie: