10 definiții pentru mesianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESIANÍSM, (2) mesianisme, s. n. 1. Credința în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. 2. Doctrină sau atitudine caracterizată prin credința apariției unui salvator care să instaureze o ordine a dreptății, păcii și fericirii. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.

mesianism sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 6/1 / P: ~si-a~ / Pl: (rar) ~e / E: fr messianisme] 1 Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine. 2 Atitudine filozofică bazată pe ideile religioase mesianice. 3 (Irn; lpl) Idei care aparțin mesianismului (2).

MESIANÍSM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.

MESIANÍSM s.n. Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [< fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mântuitor].

MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme)

MESIANÍSM n. 1) Învățătură care propovăduiește „rolul deosebit” al unui popor în destinele omenirii. 2) Credință în venirea lui Mesia-mântuitorul lumii și trimis al lui Dumnezeu. [Sil. -si-a-] /<fr. messianisme

*mesianízm n. (fr. messianisme). Credință în mesia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mesianísm (-si-a-) s. n., (idei) pl. mesianísme

mesianísm s. n. (sil. -si-a-), (idei) pl. mesianísme


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MESIANÍSM (< fr.) s. n. 1. Credință mozaică și creștină într-un mântuitor divin al lumii (Mesia). Se întâlnește sub diferite forme și în budism (Maitreya), hinduism (încarnări succesive ale lui Vișnu), precum și la unele secte islamice (Mahdi). 2. P. ext. Termen desemnând orice doctrină sau atitudine caracterizată prin așteptarea unui regim nou, a unei perioade noi care ar bulversa în întregime relațiile stabilite pentru a instaura o ordine a dreptății, păcii și fericirii, întemeiată pe alte principii decât cele actuale.

Intrare: mesianism
mesianism substantiv neutru
  • silabație: me-si-a-nism info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesianism
  • mesianismul
  • mesianismu‑
plural
  • mesianisme
  • mesianismele
genitiv-dativ singular
  • mesianism
  • mesianismului
plural
  • mesianisme
  • mesianismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mesianism

  • 1. (numai) singular Credința în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Atitudine profetică.
      surse: DN
  • 2. Doctrină sau atitudine caracterizată prin credința apariției unui salvator care să instaureze o ordine a dreptății, păcii și fericirii.
    surse: DEX '09

etimologie: