mesianism sn [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 6/1 / P: ~si-a~ / Pl: (rar) ~e / E: fr messianisme] 1 Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine. 2 Atitudine filozofică bazată pe ideile religioase mesianice. 3 (Irn; lpl) Idei care aparțin mesianismului (2).