MESIANISM s. n. Credință într-un mîntuitor divin ai lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist bazat pe idei mistico-religioase, mesianice; (rar, ironic, la pl.) idei care aparțin acestui curent. Părea dispus să repete repertoriul amatorilor de „mesianisme românești”. CONTEMP. 1 949, nr. 138, 6/1. - Pronunțat: -si-a-. – Pl.: (rar) mesianisme. – Din fr. messianisme.