5 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”.

MESA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”.

mesa1 sfs [At: DN3 / E: eg, sp mesa] (Glg) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare.

mesa2 av [At: M. I. CARAGIALE, C. 29 / E: ns cf ngr μέσα „înăuntru”] 1-2 (Fam; îe) A intra (sau a cădea, a băga) ~ (A ajunge sau) a face pe cineva să ajungă într-o situație neplăcută.

MESA adv. (Familiar, numai în expr.) A băga (pe cineva) mesa = a aduce (pe cineva) prin diverse uneltiri într-o situație neplăcută. A intra (sau a cădea) mesa = a se lăsa păcălit, a ajunge într-o situație neplăcută, de care profită alții. Cu toate astea, am intrat mesa, se văicări el, am intrat și nu pot afla mîngîiere. M. I. CARAGIALE, C. 29.

MESA s.f. (Geol.) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stîncă ce coboară abrupt spre cîmpiile înconjurătoare. [< engl., sp., it. mesa, cf. lat. mensa – masă].

MESA s. f. platou înalt, înconjurat de abrupturi. ◊ podiș bazaltic provenit din lava acumulată inițial în văi largi, sau în depresiuni. (< sp. mesa)

MESĂ, mese, s. f. (La catolici și luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.

MESĂ, mese, s. f. (La catolici și luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.

MEȘĂ, meșe, s. f. 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche.

MEȘĂ, meșe, s. f. 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche.

me sf [At: FILIMON, O. I, 322 / Pl: ~se / E: it messa, fr messe, ger Messe] Slujbă religioasă care se oficiază în biserica catolică, în altar Si: liturghie,

meșă sf [At: TEODOREANU, M. U. 28 / Pl: ~șe / E: fr mèche] 1 Șuviță de păr, adesea de altă culoare sau nuanță decât restul părului. 2 Șuviță de păr atașată la părul natural, pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța. 3 (Pgn; la bărbați) Perucă. 4 (Med) Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană, pentru a o drena.

MEȘĂ, meșe, s. f. (Mai ales la sg.) 1. Șuviță de păr. 2. Bucată de tifon sau vată care se introduce într-o rană pentru drenaj.

ME s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cîntă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].

MEȘĂ s.f. 1. Șuviță de păr. ♦ Adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau actriței atunci cînd e nevoie. 2. Fîșie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche].

ME s. f. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe)

MEȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche)

MESĂ ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziție muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe

MEȘĂ ~e f. 1) Șuviță de păr. 2) Fâșie de tifon sau de vată, care drenează o rană; dren. 3) Adaos de păr la cel natural pentru a-l îmbogăți. [G.-D. meșei] /<fr. meche

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

me (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

me (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

me (religie) s. f., g.-d. art. mesei; pl. mese

meșă s. f., art. meșa, g.-d. art. meșei; pl. meșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEȘĂ s. (livr.) postișă. (O ~ de păr.)

MEȘĂ s. (livr.) postișă. (O ~ de păr.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mesa adv.1. Bătut la unele jocuri de cărți. – 2. (În expresii) Înșelat. Ngr. μέσα „înăuntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au băgat mesa, din ngr. τòν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEȘ subst. încălțăminte; -Ă, șuviță de păr. 1. Meșea f. (16 A III 29). 2. + -otă: Meșotă, Ioan, ard. (Paș); Meșotești, neam brașovean (BCI XII 88). 3. +-in: Meșinești s., cf. și subst. meșină.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga mesa expr. a implica (pe cineva) într-o situație neplăcută.

a cădea mesa expr. a ajunge într-o situație neplăcută, a intra într-un bucluc.

a intra mesa expr. a intra într-o încurcătură / într-un bucluc.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESA adv. (Familiar, în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc, a intra (sau a băga) la apă, v. a p ă. Am intrat mesa, se văicări el. M. I. CARAGIALE, C. 29, cf. COMAN, GL. Din ngr. μέσα „înăuntru”.

MÉSĂ s. f. Numele unei slujbe religioase care se oficiază în biserica catolică, în altar. Venea în toate zilele la biserica noastră ca să asculte mesa. FILIMON, O. I, 322. - Pl.: mese. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.

MÉȘĂ s. f. 1. Șuviță de păr, adesea de altă culoare sau nuanță decît restul părului; șuviță de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). Purta pieptene și oglindă rotundă, pe care le întrebuința mereu, potrivindu-și ba cărarea, ba meșa de pe frunte, ba cravata. TEODOREANU, M. U. 28. 2. (Med.) Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană, pentru a o drena. DICȚ. - Pl.: meșe. – Din fr. méche.

Intrare: mesa (adv.)
mesa1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mesa
Intrare: mesa (s.f.)
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesa
  • mesa
plural
genitiv-dativ singular
  • mese
  • mesei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mesă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • me
  • mesa
plural
  • mese
  • mesele
genitiv-dativ singular
  • mese
  • mesei
plural
  • mese
  • meselor
vocativ singular
plural
Intrare: meșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșă
  • meșa
plural
  • meșe
  • meșele
genitiv-dativ singular
  • meșe
  • meșei
plural
  • meșe
  • meșelor
vocativ singular
plural
Intrare: Meșă
Meșă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Meșă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesaadverb

  • chat_bubble familiar A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu toate astea, am intrat mesa, se văicări el, am intrat și nu pot afla mîngîiere. M. I. CARAGIALE, C. 29. DLRLC
etimologie:

mesasubstantiv feminin

  • 1. geologie Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare. DN

me, mesesubstantiv feminin

  • 1. La catolici și luterani: liturghie. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: liturghie
  • 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei. DN
    sinonime: misă
etimologie:

meșă, meșesubstantiv feminin

  • 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: postișă
  • 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.