5 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉSA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”.

MÉSA adv. (Fam.; în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din ngr. mésa „înăuntru”.

mesa2 av [At: M. I. CARAGIALE, C. 29 / E: ns cf ngr μέσα „înăuntru”] 1-2 (Fam; îe) A intra (sau a cădea, a băga) ~ (A ajunge sau) a face pe cineva să ajungă într-o situație neplăcută.

mesa1 sfs [At: DN3 / E: eg, sp mesa] (Glg) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare.

MÉSA adv. (Familiar, numai în expr.) A băga (pe cineva) mesa = a aduce (pe cineva) prin diverse uneltiri într-o situație neplăcută. A intra (sau a cădea) mesa = a se lăsa păcălit, a ajunge într-o situație neplăcută, de care profită alții. Cu toate astea, am intrat mesa, se văicări el, am intrat și nu pot afla mîngîiere. M. I. CARAGIALE, C. 29.

MÉSA s.f. (Geol.) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare. [< engl., sp., it. mesa, cf. lat. mensa – masă].

MÉSA s. f. platou înalt, înconjurat de abrupturi. ◊ podiș bazaltic provenit din lava acumulată inițial în văi largi, sau în depresiuni. (< sp. mesa)

MÉSĂ, mese, s. f. (La catolici și luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.

MÉSĂ, mese, s. f. (La catolici și luterani) Liturghie. – Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.

MÉȘĂ, meșe, s. f. 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche.

MÉȘĂ, meșe, s. f. 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța). 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. mèche.

me sf [At: FILIMON, O. I, 322 / Pl: ~se / E: it messa, fr messe, ger Messe] Slujbă religioasă care se oficiază în biserica catolică, în altar Si: liturghie,

meșă sf [At: TEODOREANU, M. U. 28 / Pl: ~șe / E: fr mèche] 1 Șuviță de păr, adesea de altă culoare sau nuanță decât restul părului. 2 Șuviță de păr atașată la părul natural, pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța. 3 (Pgn; la bărbați) Perucă. 4 (Med) Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană, pentru a o drena.

MÉȘĂ, meșe, s. f. (Mai ales la sg.) 1. Șuviță de păr. 2. Bucată de tifon sau vată care se introduce într-o rană pentru drenaj.

MÉSĂ s.f. 1. Liturghie, la catolici. 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei; misă. [< it. messa, cf. germ. Messe, fr. messe < lat. bis. missa].

MÉȘĂ s.f. 1. Șuviță de păr. ♦ Adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau actriței atunci când e nevoie. 2. Fâșie de tifon introdusă într-o rană pentru a drena puroiul. [< fr. mèche].

MÉSĂ s. f. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie. (< it. messa, fr. messe, germ. Messe)

MÉȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche)

MÉSĂ ~e f. rel. 1) Liturghie la catolici. 2) Compoziție muzicală religioasă care se cântă în bisericile romano-catolice la liturghie. /<it. messa, fr. messe, germ. Messe

MÉȘĂ ~e f. 1) Șuviță de păr. 2) Fâșie de tifon sau de vată, care drenează o rană; dren. 3) Adaos de păr la cel natural pentru a-l îmbogăți. [G.-D. meșei] /<fr. meche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mésă (slujbă religioasă) s. f., g.-d. art. mései; pl. mése

arată toate definițiile

Intrare: mesa (adv.)
mesa1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • mesa
Intrare: mesa (s.f.)
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesa
  • mesa
plural
genitiv-dativ singular
  • mese
  • mesei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mesă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • me
  • mesa
plural
  • mese
  • mesele
genitiv-dativ singular
  • mese
  • mesei
plural
  • mese
  • meselor
vocativ singular
plural
Intrare: meșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșă
  • meșa
plural
  • meșe
  • meșele
genitiv-dativ singular
  • meșe
  • meșei
plural
  • meșe
  • meșelor
vocativ singular
plural
Intrare: Meșă
Meșă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Meșă

mesa (adv.)

  • 1. familiar expresie A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu toate astea, am intrat mesa, se văicări el, am intrat și nu pot afla mîngîiere. M. I. CARAGIALE, C. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

mesa (s.f.)

  • 1. geologie Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare.
    surse: DN

etimologie:

mesă

  • 1. La catolici și luterani:
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: liturghie
  • 2. Compoziție polifonică religioasă, care se cântă cu sau fără acompaniament instrumental în bisericile romano-catolice în cadrul liturghiei.
    surse: DN sinonime: misă

etimologie:

meșă

  • 1. Șuviță de păr (de altă culoare sau nuanță decât restul părului); șuviță falsă de păr atașată la părul natural (pentru a-l îmbogăți și a-l înfrumuseța).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: postișă
  • 2. Bucată de tifon sau de vată care se introduce într-o rană pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: