mesa² av [At: M. I. CARAGIALE, C. 29 / E: ns cf ngr μέσα „înăuntru”] 1-2 (Fam; îe) A intra (sau a cădea, a băga) ~ (A ajunge sau) a face pe cineva să ajungă într-o situație neplăcută.

MESA adv. (Familiar, numai în expr.) A băga (pe cineva) mesa = a aduce (pe cineva) prin diverse uneltiri într-o situație neplăcută. A intra (sau a cădea) mesa = a se lăsa păcălit, a ajunge într-o situație neplăcută, de care profită alții. Cu toate astea, am intrat mesa, se văicări el, am intrat și nu pot afla mîngîiere. M. I. CARAGIALE, C. 29.

mesa (înv.) adv.

mesa (fam.) adv.

mesa adv.

mesa adv. – 1. Bătut la unele jocuri de cărți. – 2. (În expresii) Înșelat. Ngr. μέσα „înăuntru” (Graur, BL, IV, 100); cf. expresia l-au băgat mesa, din ngr. τòν ἔβαλαν μέσα. Cf. misit.

MESA adv. (Familiar, în expr.) A intra (sau a cădea, a băga) mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc, a intra (sau a băga) la apă, v. a p ă. Am intrat mesa, se văicări el. M. I. CARAGIALE, C. 29, cf. COMAN, GL. Din ngr. μέσα „înăuntru”.