2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- specializate (5)
- altele (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meriza vi [At: PUȘCARIU, L. R. I, 307 / V: mereza / Pzi: 3 ~zează, meriză / E: ml meridiare] (Trs; d. vite) A se odihni la umbră în timpul verii.
mereaz2 s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merează sf vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merez s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mereza v vz meriza
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mereze s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meriză sf [At: VAIDA / V: ~reaz s, ~rează, ~rez s, ~reze s, mirez s / E: meriza] (Reg) Loc la umbră, unde se odihnesc vitele vara, la câmp, în timpul amiezii sau noaptea Si: (reg) bătătură, bouriște, merizătoare (1), meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, staniște, zăcătură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirez s vz meriză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERIZĂ s. v. staniște.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meriză s. v. STANIȘTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
meriza pers. 3 sg. meriză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. ♦ Meriza, toponim în Odești. (Trans. de Nord, Maram.). – Lat. meridiare „a se odihni după-amiaza” (DER, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meriza, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meriză, merize, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi, 1925). – Din meriza (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meriză, -e, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi 1925). – Din meriza.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERIZA vb. I. Intranz. (Prin Transilv., despre vite) A se odihni (la umbră) în timpul verii. Răspîndirea de-a lungul Carpaților polonezi a cuvintelor românești din graiul păstoresc : bircă. . . merinde, rumega, meriza. PUȘCARIU, L. R. I, 307. Noi mergem la bradul cel mare (la) care merizează ciurda celor 99 de sate. GR. S. V, 136. D'ecît cu barbatul prostŭ, Mai bire la uăi pidosŭ, Că oile-or meriza Și altul oi capata. ARH. FOLK. V, 141, cf. MAT. DIALECT, I, 212. - Prez. ind. pers. 3: merizează și meriză (com. din ARIEȘENI-ORADEA). – Și: merezá vb. I. MAT. DIALECT. I, 212. – Lat. meridiare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREÁZ2 subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREÁZĂ s. f. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÉZ subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEREZÁ vb. I v. meriza.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÉZE subst. v. meriză.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERÍZĂ s. f. (Transilv., Ban., Maram.) Loc, de obicei la umbră, unde se odihnesc vitele, vara, la cîmp, în timpul amiezei (VAIDA, com. din BREBENEȘTI-SIGHETUL MARMAȚIEI, GALȘA-TIMIȘOARA, ALR II 5 668/157, A 113) sau noaptea (ALR I 1122/61,283); (regional) staniște, bătătură, bouriște, zăcătură, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș. Satul cu acoperișurile-i de țiglă roșie, culcat ca o cireadâ de vaci în mirez. BENiUC, M. C. I, 477. Paște Nică oile, Paște-le, Pornește-le, . . . La mereaz întoarce-le. TEODORESCU, P. P. 41. Mă duc cu vitele la merez. REV. CRIT. IV, 87, cf. LEXIC REG. 20. - Și: meréze (DR. V, 761), mereáz subst.; mereáză (com. din GALȘA-TIMIȘOARA) s. f., meréz, mirez subst. – V. meriza.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |