2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meriza vi [At: PUȘCARIU, L. R. I, 307 / V: mereza / Pzi: 3 ~zează, meri / E: ml meridiare] (Trs; d. vite) A se odihni la umbră în timpul verii.

meri sf [At: VAIDA / V: ~reaz s, ~rează, ~rez s, ~reze s, mirez s / E: meriza] (Reg) Loc la umbră, unde se odihnesc vitele vara, la câmp, în timpul amiezii sau noaptea Si: (reg) bătătură, bouriște, merizătoare (1), meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, staniște, zăcătură.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

merizá pers. 3 sg. meríză, vb. I (reg.) a se odihni vitele la umbră, vara.

merizá, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. ♦ Meriza, toponim în Odești. (Trans. de Nord, Maram.). – Lat. meridiare „a se odihni după-amiaza” (DER, MDA).

merizá, vb. intranz. – A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni. Meriza, toponim în Odești. – Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă (meridzatí).

meríză, merize, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi, 1925). – Din meriza (MDA).

meríză, -e, s.f. – Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite (Papahagi 1925). – Din meriza.

Intrare: meriza
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meriza
  • merizare
  • merizat
  • merizatu‑
  • merizând
  • merizându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • meri
(să)
  • merize
  • meriza
  • meriză
  • merizase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • meri
(să)
  • merize
  • merizau
  • meriza
  • merizaseră
Intrare: meriză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meri
  • meriza
plural
  • merize
  • merizele
genitiv-dativ singular
  • merize
  • merizei
plural
  • merize
  • merizelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)