2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mereuț av [At: KLEIN, D. 81 / V: ~eoț, ~ruț / E: mereu + -uț] 1-8 (Reg; șhp) Mereor (1-8). 9 (Ban; îe) A ploua (sau a cerne) ~ A ploua mărunt, domol, ca prin sită. 10 Mereuaș (9).

MEREÚȚ adv. (Regional) Cu băgare de seamă, fără grabă, încetișor. [Măgarul] s-au vîrît mereuț și, punîndu-și capul... lîngă urechea stăpînului său, au început cît au putut: hia, hia. DONICI, F. 104.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEREUȚ adv. dial. ard. „încetinel”. 1. Mereuță (Tec I; Yr); – pîrc. de Putna (BCI YII 6). 2. Mărăuț (Sd XI 91); Merăuț (Sd XYI); -ă, M. (16 B II 379); contras, Meruțiu, V., ard. 3. Meriuță, Bălan, pren. (Sd XXII) 4. Mierăuță, frecv., mold. (Isp V1; 17 A V 133). 5. Cu schimbare de sufix: Mierăuș fam. (Isp IV1). Numele apare numai în Ardeal și Moldova. V. și Mirăuț < Miron (Partea I). 6. Meruț vlah. (Vlah P B).

Intrare: Mereuț
Mereuț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mereuț
Intrare: mereuț
mereuț adverb
adverb (I8)
  • mereuț

mereuț

  • 1. regional Cu băgare de seamă, fără grabă.
    exemple
    • [Măgarul] s-au vîrît mereuț și, punîndu-și capul... lîngă urechea stăpînului său, au început cît au putut: hia, hia. DONICI, F. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: