MEREUȚ adv. dial. ard. „încetinel”. 1. Mereuță (Tec I; Yr); – pîrc. de Putna (BCI YII 6). 2. Mărăuț (Sd XI 91); Merăuț (Sd XYI); -ă, M. (16 B II 379); contras, Meruțiu, V., ard. 3. Meriuță, Bălan, pren. (Sd XXII) 4. Mierăuță, frecv., mold. (Isp V¹; 17 A V 133). 5. Cu schimbare de sufix: Mierăuș fam. (Isp IV¹). Numele apare numai în Ardeal și Moldova. V. și Mirăuț < Miron (Partea I). 6. Meruț vlah. (Vlah P B).