meremetisit², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mitirisit / Pl: ~iți, ~e / E: meremetisi] (Îrg) 1 Reparat. 2 Restaurat.

meremetisit¹ sn [At: MON. IST. I, 14 / Pl: (rar) ~uri / E: meremetisi] (Înv) 1 Reparare. 2 Restaurare. 3 Corvoadă.

MEREMETISIT, -Ă, meremetisiți, -te, adj. Reparat, dres, aranjat; (fig.; despre oameni) beat, cherchelit. Gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III 50.

meremetisi vt [At: KOTZEBUE, U. 26^v/16 / V: (înv) ~rim~, (reg) miritisi / E: ngr ἐμερεμέτισα (aor μερεμέτιζω)] 1 (Îrg) A face lucrări de reparație. 2 (Îrg) A restaura. 3 (Fam) A pune în ordine Si: a aranja, a dichisi. 4 (Rar; c. i. o meserie) A exercita.

merimetisi vr vz meremetisi

miritisi v vz meremetisi

mitirisit, ~ă a vz meremetisit²

MEREMETISI, meremetisesc, vb. IV. Tranz. A repara, a drege, a cîrpi; a aranja; a îngriji. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I 145. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. în fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. El își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul [casele]... o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. ◊ Fig. Domnia-sa cugeta cum să facă și să dreagă ca să-și meremetisească ființa. SADOVEANU, F. J. 489.

meremetesì v. a repara o clădire.

meremetisésc v. tr. (d. meremet; ngr. meremetizo, aor. -métisa). Rar azĭ. Repar (maĭ ales casele).

meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, 3 sg. meremetisește, imperf. 1 meremetiseam; conj. prez. 1 sg. să meremetisesc, 3 să meremetisească

meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, imperf. 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 să meremetisească

meremetisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, imperf. 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 sg. și pl. meremetisească

MEREMETISIT adj. v. refăcut, reparat, restaurat.

MEREMETISIT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.

meremetisit adj. v. REFĂCUT. REPARAT. RESTAURAT.

meremetisit s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

MEREMETISI vb. v. reface, repara, restaura.

meremetisi vb. v. REFACE. REPARA. RESTAURA.

MEREMETISÍT¹ s. n. (Învechit) Meremetisire. Izvodul pentru meremetisitul bisericii, chiliilor, precum și a celorlalte clădiri, s-a tocmit de doi meșteri. MON. IST. I, 14. - V. meremetisi.

MEREMETISÍT², -Ă adj. (Învechit și regional) Reparat, refăcut; restaurat. Cf. PONTBRIANT, D. Palatul e atît de meremetisit, că nu se mai poate ști dacă e vreo aripă din cel vechi al lui Constantin Brîncoveanu, ori e o clădire durată din nou. CAMIL PETRESCU, O. II, 240. ◊ Fig. [Băieții] gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III, 50. – Pl.: meremetisiți, -te. – Și: (regional, prin metateză și haplologie) mitirisít, -ă adj. PAMFILE, A. R. 41. – V. meremetisi.

MEREMETISÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Învechit și regional) A face lucrări de reparație, a repara; a restaura. Mă duc să port grijă să meremetisesc podul. KOTZEBUE, U. 26^v/16. Căpitanul avînd a mai zăbovi. . . ca să meremetisească corabiia ca una ce să mai hărbuisă. DRĂGHICI, R. 29/13. [Casele] le schimbase, le meremetisise, astfel că erau acum cele mai frumoase din tîrg. d. ZAMFIRESCU, T. S. 6. Din bătrînele case. . . el își făcuse, meremetisîndu-le de-a-ntregul. . ., o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. În fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. (R e f l. p a s.) Această sfîntă icoană fiind foarte veche și stricată, s-au meremetisit (a. 1801). ap. TDRG. Podelele acele vechi să pot meremetisi (a. 1815). URICARIUL, I, 234, cf. V, 437/19. S-au meremetisit sfîntă biserică din satul Văcăreștii. . . și s-au învălit de iznov (a. 1819). IORGA, S. D. XV₂, 45. Trebuia să se meremetisească velnița. CONV. LIT. XVII, 394. ◊ F i g. Sărută mîna bătrînei. . . o mai meremetisi, ce-i făcu, că își veni baba în simțiri. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 15. De cum înflorise în șesul Moldovei primăvara nouă, domnia sa cugeta cum să facă și să dreagă că să-și meremetiseascâ ființa. SADOVEANU, O. XIII, 647. ♦ (Familiar) A pune în ordine ; a aranja, a dischisi. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I, 145. 2. (Rar) A exercita, a îndeplini. Potcovarul. . ., croitorul, doctorul. . . se adună din cînd în cînd la școală ca să vadă cum își meremetisește dascălul meșteșugul pe scăfîrliile odraslelor. I. BOTEZ, B. I, 108. – Prez. ind.: meremetisesc. – Și: (învechit) merimetisí (GÁLDI, M. PHAN. 209), (regional, prin haplologie) miritisí (CHEST. ii 14/153) vb. IV. – Din ngr. ἐμερεμέτισα (aor. lui μερεμετίζα)

MERIMETISÍ vb. IV v. meremetisi.