7 definiții pentru menitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENITÓR, -OÁRE, menitori, -oare, adj. (Înv.) Care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor.

menitor, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 241 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: meni + -tor] (Înv) Care prevestește Si: prevestitor.

MENITÓR, menitori, s. m. (Înv.) Cel care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor.

MENITÓR, -OÁRE, menitori, -oare, adj. (În superstiții, rar) Care menește, care prezice, care prorocește. (Substantivat) Acest nor gros este un menitor prevestitor soartei orașului. NEGRUZZI, S. I 270.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menitór (înv.) adj. m., pl. menitóri; f. sg. și pl. menitoáre

menitór adj. m., pl. menitóri; f. sg. și pl. menitoáre

Intrare: menitor
menitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menitor
  • menitorul
  • menitoru‑
  • menitoare
  • menitoarea
plural
  • menitori
  • menitorii
  • menitoare
  • menitoarele
genitiv-dativ singular
  • menitor
  • menitorului
  • menitoare
  • menitoarei
plural
  • menitori
  • menitorilor
  • menitoare
  • menitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menitor

etimologie:

  • Meni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09