10 definiții pentru prevestitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor.

PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor.

prevestitor, ~oare [At: MARCOVICI, C. 8/8 / Pl: ~i, ~oare / E: prevesti1 + -tor] 1 a (Udp „de”) Care vestește anumite evenimente, fenomene ale naturii etc. 2 a Care constituie un indiciu al unor întâmplări viitoare Si: (înv) menitor. 3 sn (Orn; reg; îc) ~oarea morții Cucuvea (Athene noctua).

PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. Care anunță dinainte, care prevestește ceva, care constituie un semn, un indiciu al întîmplărilor viitoare. Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. REBREANU, R. I 43. Un mierloi saluta – se vedecu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. ◊ (Substantivat) Un vînt ușor, prevestitorul zorilor, adie peste popas, SADOVEANU, O. I 213. La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118.

PREVESTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care prevestește; în stare să prevestească. Semn ~. /a prevesti + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prevestitor adj. m., pl. prevestitori; f. sg. și pl. prevestitoare

prevestitor adj. m., pl. prevestitori; f. sg. și pl. prevestitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREVESTITÓR adj., s. 1. adj. v. profetic. 2. s. v. vestitor.

PREVESTITOR adj., s. 1. adj. profetic, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Un oracol ~.) 2. s. anunțător, vestitor. (Rîndunelele sînt ~ primăverii.)

Intrare: prevestitor
prevestitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prevestitor
  • prevestitorul
  • prevestitoru‑
  • prevestitoare
  • prevestitoarea
plural
  • prevestitori
  • prevestitorii
  • prevestitoare
  • prevestitoarele
genitiv-dativ singular
  • prevestitor
  • prevestitorului
  • prevestitoare
  • prevestitoarei
plural
  • prevestitori
  • prevestitorilor
  • prevestitoare
  • prevestitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prevestitor, prevestitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. REBREANU, R. I 43. DLRLC
    • format_quote Un mierloi saluta – se vede – cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. DLRLC
    • format_quote Un vînt ușor, prevestitorul zorilor, adie peste popas, SADOVEANU, O. I 213. DLRLC
    • format_quote La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
etimologie:
  • Prevesti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.