10 definiții pentru meningococ
Explicative DEX
MENINGOCOC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque.
MENINGOCOC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
meningococ sm [At: DN / Pl: ~oci / E: fr méningocoque] Microb care provoacă una dintre formele meningitei infecțioase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENINGOCOC, meningococi, s. m. Microb care provoacă meningita cerebro-spinală infecțioasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MENINGOCOC s.m. Microb care provoacă meningita. [< fr. méningocoque].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MENINGOCOC s. m. microb patogen al meningitei cerebrospinale. (< fr. méningocoque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
meningococ s. m., pl. meningococi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meningococ s. m., pl. meningococi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
meningococ s. m., pl. meningococi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
MENINGO- „meninge, meningian”. ◊ gr. meninx, ngos „membrană” > fr. méningo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. meningo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a meningelor; ~coc (v. -coc), s. m., diplococ care constituie agentul patogen al meningitei; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infecție generală datorată prezenței meningococului în sînge; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere chirurgicală a aderențelor meningelor creierului sau ale măduvei spinării; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a meningelor; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocel*; ~patie (v. -patie), s. f., boală a meningelor; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a pahimeningelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a meningelor; sin. meningoree; ~ree (v. -ree), s. f., meningoragie*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Tezaur
MENINGOCOC s. m. Microb care provoacă una dintre formele meningitei infecțioase. Cf. DN. - Pl.: meningococi. – Din fr. méningocoque.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
meningococ, meningococisubstantiv masculin
- 1. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 DETS
etimologie:
- méningocoque DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00