2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menința v vz amenința

menințà v. (poetic) a amenința: menințând barbare glasuri AL.

menință sf [At: ȘEZ. VI, 130 / Pl: ~țe / E: meni + -ință] (Buc) 1 Soartă. 2 Misiune. 3 Chemare. 4 Predestinare.

améninț (est) și -ínț (vest), a v. tr. (lat. *amminentiare saŭ *eminentiare, d. éminens, -éntis, part. luĭ eminére, a fi proeminent, minaciae, amenințărĭ; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameaçar). 1. Fac amenințărĭ: a amenința pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Menționez. 3. Fig. (după fr.) Îs aproape să, inspir teamă să nu: apele amenință să se reverse, casa amenință să cadă. 4. V. intr. Fac un semn orĭ gest de amenințare: bătrînu amenință cu toĭagu asupra lor. – Și -rinț. Vechĭ și azĭ Olt. amelínț. Vechĭ și menínț, „ameninț”, și (a)méliț, „ameninț” și „menționez”.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MENÍNȚĂ s. v. chemare, menire, misiune, rol, rost, sarcină.

menință s. v. CHEMARE. MENIRE. MISIUNE. ROL. ROST. SARCINĂ.

Intrare: menința
menința
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: menință
menință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menință
  • menința
plural
  • menințe
  • menințele
genitiv-dativ singular
  • menințe
  • meninței
plural
  • menințe
  • menințelor
vocativ singular
plural