2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menința v vz amenința

menințà v. (poetic) a amenința: menințând barbare glasuri AL.

menință sf [At: ȘEZ. VI, 130 / Pl: ~țe / E: meni + -ință] (Buc) 1 Soartă. 2 Misiune. 3 Chemare. 4 Predestinare.

améninț (est) și -ínț (vest), a v. tr. (lat. *amminentiare saŭ *eminentiare, d. éminens, -éntis, part. luĭ eminére, a fi proeminent, minaciae, amenințărĭ; it. minaciare, pv. menasar, fr. menacer, sp. amenazar, pg. ameaçar). 1. Fac amenințărĭ: a amenința pe cineva cu sabia, cu moartea. 2. L. V. Mold. Menționez. 3. Fig. (după fr.) Îs aproape să, inspir teamă să nu: apele amenință să se reverse, casa amenință să cadă. 4. V. intr. Fac un semn orĭ gest de amenințare: bătrînu amenință cu toĭagu asupra lor. – Și -rinț. Vechĭ și azĭ Olt. amelínț. Vechĭ și menínț, „ameninț”, și (a)méliț, „ameninț” și „menționez”.

menínț, a -á, V. ameninț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MENÍNȚĂ s. v. chemare, menire, misiune, rol, rost, sarcină.

menință s. v. CHEMARE. MENIRE. MISIUNE. ROL. ROST. SARCINĂ.

Intrare: menința
menința
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: menință
menință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menință
  • menința
plural
  • menințe
  • menințele
genitiv-dativ singular
  • menințe
  • meninței
plural
  • menințe
  • menințelor
vocativ singular
plural