Definiția cu ID-ul 1278783:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MENÍNȚĂ s. f. (Prin Bucov.) Menire (4). [Lucrurilor folositoare] căuta. . . să li zădărnicească menința, adecă . . . ele să fie nu spre folosul, ci spre stricăciunea oamenilor. ȘEZ. VI, 130. - Meni + suf. -ință.