12 definiții pentru menestrel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța Evului Mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; p. gener. cântăreț popular. – Din fr. ménestrel.

menestrel sm [At: GHICA, S. 634 / Pl: ~i / E: fr ménestrel] 1 Poet și muzicant ambulant din Franța Evului Mediu, care recita și cânta versuri acompaniindu-se cu un instrument muzical Vz rapsod, trubadur. 2 (Pgn) Cântăreț popular.

MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța evului mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; p. gener. cântăreț popular. – Din fr. ménestrel.

MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant care în evul mediu umbla din castel în castel cîntînd și recitind versuri; p. ext. cîntăreț. V. trubadur, rapsod. Vestitul lăutar Dumitrache... acel menestrel al tuturor veseliilor și întristărilor caselor boierești. GHICA, S. 634.

MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (p. ext.) cântăreț popular. [< fr. ménestrel, cf. lat. pop. ministerialis – slujitor].

MENESTRÉL s. m. poet-muzicant ambulant din evul mediu, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; (p. ext.) cântăreț popular. (< fr. ménestrel)

MENESTRÉL ~i m. Poet și muzicant ambulant din Franța evului mediu. /<fr. ménestrel

menestrel m. poet și muzicant ambulant (în evul-mediu).

*menestrél m., pl. (fr. ménestrel, d. lat. mĭnĭsterialis, servitor, meseriaș, d. mĭnĭsterium, oficiŭ, meșteșug). În evu medĭŭ, poet sau muzicant care mergea din castel în castel ca să cînte. V. jonglor, trubadur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menestrél s. m., pl. menestréli

menestrél s. m., pl. menestréli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

menestrel (diminutivul lat. minister „servitor”), denumire aplicată, de prin sec. 13-14, jongleurilor* angajați pe lângă curțile senioriale. E vorba de acea categorie de jongleuri mai rafinați, care cultivau același repertoriu ca trubadurii* și truverii*. Sub numele de mene(s)-triers (în Germania Stadtpfeifer), m. se organizează în bresle dintre care cea mai vestită a fost cea de la Paris (1321). Această ménestrandise exercita un control riguros asupra tuturor muzicienilor (instrumentiști) din Franța, încercând să-și mențină monopolul anacronic până la mijlocul sec. 18. Conflictele cu muzicienii „independenți” (Lully ș.a.) s-au ținut lanț timp de multe generații, încheindu-se abia în 1750, când o decizie a Parlamentului a limitat drepturile corporației. Aceasta a mai supraviețuit totuși până în 1773, fiind desființată de Ludovic al XV-lea.

Intrare: menestrel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menestrel
  • menestrelul
  • menestrelu‑
plural
  • menestreli
  • menestrelii
genitiv-dativ singular
  • menestrel
  • menestrelului
plural
  • menestreli
  • menestrelilor
vocativ singular
  • menestrelule
  • menestrele
plural
  • menestrelilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menestrel

  • 1. Poet și muzicant din Franța Evului Mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vestitul lăutar Dumitrache... acel menestrel al tuturor veseliilor și întristărilor caselor boierești. GHICA, S. 634.
      surse: DLRLC

etimologie: