menestrel (diminutivul lat. minister „servitor”), denumire aplicată, de prin sec. 13-14, jongleurilor* angajați pe lângă curțile senioriale. E vorba de acea categorie de jongleuri mai rafinați, care cultivau același repertoriu ca trubadurii* și truverii*. Sub numele de mene(s)-triers (în Germania Stadtpfeifer), m. se organizează în bresle dintre care cea mai vestită a fost cea de la Paris (1321). Această ménestrandise exercita un control riguros asupra tuturor muzicienilor (instrumentiști) din Franța, încercând să-și mențină monopolul anacronic până la mijlocul sec. 18. Conflictele cu muzicienii „independenți” (Lully ș.a.) s-au ținut lanț timp de multe generații, încheindu-se abia în 1750, când o decizie a Parlamentului a limitat drepturile corporației. Aceasta a mai supraviețuit totuși până în 1773, fiind desființată de Ludovic al XV-lea.