MENAJERĂ, menajere, s. f. 1. (Franțuzism) Gospodină. Soția n-a avut decît simpla ocupație de menajeră. SAHIA, U.R.S.S. 116. 2. (Azi rar) Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. O femeie tînără, cu înfățișare de menajeră, se arătă în pragul unei uși lăturalnice. HOGAȘ, DR. II 196.

MENAJERĂ s.f. Gospodină. ♦ Femeie angajată să conducă gospodăria cuiva. [< fr. ménagère].

MENAJERĂ ~e f. Femeie care administrează gospodăria cuiva; femeie care face menajul. /<fr. ménagere

menajeră f. femeie care poartă grijă de menaj: gospodină, iconoamă.

MENAJER, -Ă, menajeri, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. ♦ (Rar) Gospodină. 2. Adj. Care ține de menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. ménagère.^[1]

menajer, ~ă [At: I. IONESCU, D. 327 / V: (înv, 1) ~agere sf / Pl: ~e / E: fr ménagère] 1 sf (Rar) Gospodină. 2 sf Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva, de exemplu a unui bărbat necăsătorit Vz îngrijitoare. 3 sm (Îvr) Intendent (1). 4 a Referitor la gospodărie. 5 a De uz casnic. corectat(ă)

MENAJER, -Ă, menajeri, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. ♦ (Rar) Gospodină. 2. Adj. De menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. ménagère.

MENAJER, -Ă, menajeri, -e, adj. Care privește menajul, de menaj. Treburi menajere.

MENAJER, -Ă adj. De menaj, pentru menaj. [Cf. fr. ménager].

MENAJER, -Ă I. adj. referitor la gospodărie; de menaj. II. s. f. gospodină. ◊ femeie angajată să conducă gospodăria cuiva. (< fr. ménager)

MENAJER ~ă (~i, ~e) Care ține de menaj; de uz casnic. /<fr. ménager

*menagéră și -jéră f., pl. e (fr. ménagère). Gospodină, femeĭe care administrează, casa eĭ. Econoamă, femeĭe care administrează casa altuĭa saŭ un spital, un internat.

menajeră s. f., g.-d. art. menajerei; pl. menajere

menajeră s. f., g.-d. art. menajerei; pl. menajere

menajeră s. f., g.-d. art. menajerei; pl. menajere

menajer adj. m., pl. menajeri; f. menajeră, pl. menajere

menajer adj. m., pl. menajeri; f. menajeră, pl. menajere

menajer s. m., adj. m., pl. menajeri; f. sg. menajeră, pl. menajere

MENAJERĂ s. jupâneasă, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)

MENAJERĂ s. v. casnică, gospodină.

MENAJERĂ s. jupîneasă, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)

menajeră s. v. CASNICĂ. GOSPODINĂ.

MENAJER adj. v. casnic.

menajer, -ă adj., s.f. 1 adj. (despre aparate, obiecte etc. sau despre utilizarea lor) casnic, domestic. Aspiratorul este un aparat de uz menajer. 2 s.f. <rar> madamă (v. madam), <înv.> cămărășiță, jupâneasă. Neavând timp pentru treburile gospodărești, și-au angajat o menajeră. 3 s.f. (rar) v. Casnică (v. casnic). Gospodină.

MENAJER adj. casnic, domestic. (Aparat de uz ~.)

MENAJÉR, -Ă subst., adj. 1. S. f. (Rar) Gospodină. Doamna Săftica se ocupă, ca o bună menagere, nu numai cu grădina din care scoate toate verdețele și legumele trebuitoare casei, dar și cu creșterea și înmulțirea paserilor. I. IONESCU, D. 327. ♦ Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva (mai ales a unui bărbat necăsătorit). V. î n g r i j i t o a r e. Cel d-al doilea este copilul. . . Păunii. . ., menajeră care trăiește cu lucrul pe la case boierești. CARAGIALE, ap. CADE. O femeie tînără, cu înfățișare de menajeră, se arătă în pragul unei uși lăturalnice. HOGAȘ, DR. II, 196. 2. S. m. și f. (Învechit, rar) Econom, intendent. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. 3. Adj. Privitor la gospodărie ; de uz casnic, de menaj (1). Aceste motoare au aplicații numeroase, de pildă în aparatele menajere. CIȘMAN, FIZ. II, 492. – Pl.: menajere. – Și: (învechit, 1) menagére s. f. – Din fr. ménagère.