2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.

menșevic, ~ă [At: CONTEMP. 1953, nr. 355, 2/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs меньшевик] 1 smf Adept al menșevismului. 2 a Care ține de menșevism. 3 a Referitor la menșevism.

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici -e, s. m. și f. Adept al menșevismului. Demascarea de către Lenin a principiilor ideologice și organizatorice ale menșevicilor a constituit o puternică lovitură dată oportunismului internațional și a avut o imensă însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare în toate țările. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874. ♦ (Adjectival) Care ține de menșevism. Lupta contra curentului menșevic.

MENȘEVÍC, -Ă, menșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = minoritar < men’șe = mai puțin; întrucât formau grupul minoritar din sânul partidului) [MW]

MENȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. // s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus. menșevik < menșinstvo – minoritate].[1]

MENȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al menșevismului. (< rus. menșevik)

MENȘEVÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de menșevism; propriu menșevismului. /<rus. menševik

MENȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al menșevismului. /<rus. menševik


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

menșevíc adj. m., s. m., pl. menșevíci; adj. f., s. f. menșevícă, pl. menșevíce

menșevíc s. m., adj. m., pl. menșevíci; f. sg. menșevícă, g.-d. art. menșevícei, pl. menșevíce

Intrare: menșevic (adj.)
menșevic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menșevic
  • menșevicul
  • menșevicu‑
  • menșevi
  • menșevica
plural
  • menșevici
  • menșevicii
  • menșevice
  • menșevicele
genitiv-dativ singular
  • menșevic
  • menșevicului
  • menșevice
  • menșevicei
plural
  • menșevici
  • menșevicilor
  • menșevice
  • menșevicelor
vocativ singular
plural
Intrare: menșevic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menșevic
  • menșevicul
  • menșevicu‑
plural
  • menșevici
  • menșevicii
genitiv-dativ singular
  • menșevic
  • menșevicului
plural
  • menșevici
  • menșevicilor
vocativ singular
  • menșevicule
  • menșevice
plural
  • menșevicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

menșevic (adj.)

  • 1. Care ține de menșevism, privitor la menșevism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Lupta contra curentului menșevic.
      surse: DLRLC

etimologie:

menșevic, -ă (persoană) menșevic menșevică

  • 1. Adept al menșevismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Demascarea de către Lenin a principiilor ideologice și organizatorice ale menșevicilor a constituit o puternică lovitură dată oportunismului internațional și a avut o imensă însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare în toate țările. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874.
      surse: DLRLC

etimologie: