opțiuni

11 definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

meloman, ~ă smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr mélomane] 1-2 Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică).

MELOMÁN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană care iubește cu pasiune muzica. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38.

MELOMÁN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr. mélomane].

MELOMÁN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr. mélomane)

MELOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care manifestă mare pasiune pentru muzică. /<fr. mélomane

meloman m. cel ce iubește cu pasiune muzica.

*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr. mélos, cîntec, și -man. V. man). Care ĭubește cu pasiune muzica.

melomán s. m., pl. melománi

melomán s. m., pl. melománi

MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.