3 intrări
18 definiții
din care- explicative (10)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
melic2 s [At: CV 1951, nr. 2, 36 / Pl: nct / E: nct] (Reg; șhp) 1-2 Fustă (de dimensiuni mici). 3-4 Șorț (mic).
melic1 s [At: DDRF / V: (4-5) malec, mal~ / E: bg малик „spiriduș”] (Reg) 1 Tulburare a minții. 2 Deprindere rea Si: nărav, patimă, viciu. 3 Nărav pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. 4 Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn sau prin inflamarea ganglionilor de la gât. 5-6 Rană (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELIC, -Ă adj. Care ține de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MELIC, -Ă adj. referitor la muzică. ◊ referitor la poezia lirică corală a grecilor. (< fr. mélique, gr. melikos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
melic (malic) n. inflamațiunea glandelor gâtlejului la cai. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melíc n., pl. e și urĭ (ung.?). Munt. vest. Obiceĭ, nărav: cal cu melic. Olt. Bubă cauzată de călărie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
malec sms vz melic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
malic3 sms vz melic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
melaic sm vz melic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
malic n. V. melic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
melic s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
melic, melice, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MELIC < cf. arab melik „rege”, n. adus de armeni și subst. melic. 1. – act.; – ești s; cu as. regr. Milic/ești s. (Arh); -escu (Sd XVIII). 2. Meleca prof., 1890; Meleacă, D-tru (Puc); cf. și subst. meleapică, variantă la neleapcă (DLR); cf. Melecan, act.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MELÍC1 subst. (Regional) 1. Tulburare a minții. CV 1 949, nr. 8, 34, cf. com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. ♦ Deprindere rea, nărav, viciu, patimă. Cf. COMAN, GL. Are melicul băuturii. CV 1 950, nr. 4, 38. ♦ Năravul pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. Cf. GRAIUL, I, 246. Vaca are melic. . . dă cu piciorul. COMAN, GL. [Boul] are melic să împungă. TOMESCU, GL., cf. com. din TURNU-MĂGURELE și din BRAN-ZĂRNEȘTI. 2. Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn (DR. V, 208) sau prin inflamarea ganglionilor de la gît (DDRF, H XVI 228) ; rană (mică) (POLIZU, PAȘCA, GL.). Dacă în curgere de 30 de zile se va descoperi turba cailor, malic, nărav rău, albeață neagră. . . ap. TDRG 946, cf. CADE, DR. IV, 880, MAT. DIALECT. I, 25. - Și: (2) malíc, malée (H XVI 22) subst. – Din bg. малик „ spiriduș ”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELÍC2 subst. (În fostul județ Vîlcea) Fustă sau șorț mic. CV 1 951, nr. 2, 36. - PL: ? – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALÉC s. m. sg. v. melic1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MALIC3 s. .m. sg. v. melic1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MELAIC s. m. v. melec.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
melic, melicăadjectiv
- 1. Care ține de muzică, referitor la muzică. DN
- 1.1. Referitor la poezia lirică corală a grecilor. DN
-
etimologie:
- melicus DN