melic¹ s [At: DDRF / V: (4-5) malec, mal~ / E: bg малик „spiriduș”] (Reg) 1 Tulburare a minții. 2 Deprindere rea Si: nărav, patimă, viciu. 3 Nărav pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. 4 Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn sau prin inflamarea ganglionilor de la gât. 5-6 Rană (mică).