3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELI-, -MÉL elem. „miere, nectar”. (< fr. melli-, -mel, cf. lat. mel, mellis)

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o frecvență de o mie de hertzi. – Din engl. mel.

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o frecvență de o mie de hertzi. – Din engl. mel. corectată

mel sm [At: LTR / Pl: ~i / E: eg mel] (Fiz) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi.

MEL1 s. m. unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet având o putere de o mie de hertzi. (< engl. mel)

mel (est) și mĭel (vest) m., pl. meĭ, mĭeĭ (lat. agnĕllus [dim. d. agnus], de unde s’a făcut mñel apoĭ ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ mĭel, mel; it. agnello, pv. agnel, fr. agneau. V. mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere: melul blînd suge la doŭă mume (Nec. Let. 2, 257). Carne de mel: a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună: un mel de om.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MELI-2 „miere”. ◊ gr. meli „miere” > fr. méli-, engl. id. > rom. meli-.~bioză (v. -bioză), s. f., dizaharidă izomeră cu lactoza, formată dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză, fiind sintetizată de plante ca: oleaceele, malvaceele etc.; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu miere; ~lit (v. -lit1), s. n., amestec izomorf de silicați gălbui, care se formează în rocile efuzive tinere, din lave leucitice și nefelinice.

MELI-1 „miere, nectar”. ◊ L. mel, mellis „miere” > fr. melli-, engl. id. > rom. meli-.~fer (v. -fer), adj., s. f. pl., 1. adj., Care produce miere. 2. adj., Care are flori cu nectar. 3. s. f. pl., Grup de insecte himenoptere, cuprinzînd albinele, viespile etc., care culeg polenul și nectarul din flori; ~vor (v. -vor), adj., care consumă miere.

Intrare: meli (pref. - miere, nectar)
meli1 (pref. - miere, nectar)
prefix (I7-P)
  • meli
Intrare: meli (pref. - miere)
meli2 (pref. - miere)
prefix (I7-P)
  • meli
Intrare: mel (s.m.)
mel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mel
  • melul
  • melu‑
plural
  • meli
  • melii
genitiv-dativ singular
  • mel
  • melului
plural
  • meli
  • melilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mel (s.m.)

  • 1. fizică Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o frecvență de o mie de hertzi.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: