7 definiții pentru mehtupciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu.

mehtupciu sm [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 269 / V: mectubgiu / Pl: ~ii / E: tc mektup] (Tcî) 1 Persoană care scria sau copia acte, scrisori etc. într-o cancelarie domnească. 2 Titlu acordat mehtupciului (1).

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu.

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (învechit) Scriitor într-o cancelarie domnească, scriitor oficial, secretar. Îi ziceau mehtupciu, pentru că fusese scriitor de limba turcească la postelnicie. GHICA, la TDRG.

mehtupcíŭ m. (turc. mektupğu, scriitor, secretar general al unuĭ minister, al uneĭ provinciĭ, al mareluĭ Vizir). Vechĭ. Scriitor la divanu domnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mehtupcíu s. m., art. mehtupcíul; pl. mehtupcíi, art. mehtupcíii (-ci-ii)

mehtupcíu s. m., art. mehtupcíul; pl. mehtupcíi, art. mehtupcíii

Intrare: mehtupciu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehtupciu
  • mehtupciul
  • mehtupciu‑
plural
  • mehtupcii
  • mehtupciii
genitiv-dativ singular
  • mehtupciu
  • mehtupciului
plural
  • mehtupcii
  • mehtupciilor
vocativ singular
  • mehtupciule
plural
  • mehtupciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mehtupciu

etimologie: