10 definiții pentru megieșie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (Înv. și pop.) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate; p. ext. vecinătate. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -ie.

MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (Înv. și pop.) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate; p. ext. vecinătate. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -ie.

megieșie sf [At: (a. 1674) BUL. COM. IST. II, 226 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ii / E: megieș + -ie] (Îrg) 1 Teritoriu aflat în vecinătate. 2 Țară aflată în vecinătate. 3 Locuitori aflați în vecinătate. 4 (Pex) Vecinătate. 5 (Îvr) Proprietate rurală.

MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (Regional)Vecinătate, învecinare; (concretizat, cu sens colectiv) vecinii cuiva. Toată megieșia se văietă de furturile ce făcea ea. ISPIRESCU, E. 75. Evenimentele ce începuseră în megieșie încurajară și înlesniră vrednica sa hotărîre. BĂLCESCU, O. II 32.

MEGIEȘIE s. f. (Mold., ȚR) Vecinătate. A: Toval ce au fostu înțîi meșter de heru, cu megieșie aproape pe halepieni. NCL I, 27. El nu uită binele și mila lui Bator Jicmontu, frățîne-său, carele l-au agiutorit împrotiva turcilor, și precum au fostu în bună megieșie, așea și acmu cu Bator Andriiaș. N. COSTIN. B: Oamenii de acolo sînt viteji buni, călăreți buni pentru megieșiia cu tătarii. COSM 1766, 90r. Că fiecare dintr-însile să silia ca să întreacă altele sau măcar să să potrivească cu megiiașia la iscusirea caselor. COSM 1766, 94v. Etimologie: megieș + suf. -ie. Vezi și megieș, megieșesc, megieși, megieșită.

megieșie f. vecinătate: toată megieșia se vaietă ISP.

megieșíe f. (d. megĭeș). Est. Vecinătate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

megieșíe (înv., pop.) (-gi-e-) s. f., art. megieșía, g.-d. art. megieșíei; pl. megieșíi, art. megieșíile

megieșíe s. f. (sil. -gi-e-), art. megieșía, g.-d. art. megieșíei; pl. megieșíi, art. megieșíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGIEȘÍE s. v. vecinătate.

Intrare: megieșie
megieșie substantiv feminin
  • silabație: me-gi-e-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieșie
  • megieșia
plural
  • megieșii
  • megieșiile
genitiv-dativ singular
  • megieșii
  • megieșiei
plural
  • megieșii
  • megieșiilor
vocativ singular
plural

megieșie

  • 1. învechit popular Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Toată megieșia se văietă de furturile ce făcea ea. ISPIRESCU, E. 75.
      surse: DLRLC
    • Evenimentele ce începuseră în megieșie încurajară și înlesniră vrednica sa hotărîre. BĂLCESCU, O. II 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Megieș + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09