3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) a / P: ~gi~e~ / Pzi: esc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din sb. medjaš, magh. megyés.

megiaș, ~ă smf vz megieș

megieș, ~ă smf [At: (a. 1521) IORGA, C. I. II, 231 / V: ~giaș, (înv) ~geiaș / P: ~gi-eș / Pl: ~i, ~e / E: srb medjaž, mg megyes] (Îvp; Mol) 1 Vecin. 2 Proprietar rural Vz răzeș.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran megieș. 2. S. m. și f., adj. (Pop.) Vecin. [Pr.: -gi-eș] – Din scr. medjaš, magh. megyés.

MEGIÁȘ, -Ă s. m. și f. v. megieș.

MEGIÉȘ, -Ă, megieși, -e, s. m. și f. (Regional) Vecin. Împărecherile boierilor și oștile megieșilor au dus țara în risipire. SADOVEANU, O. VII 50. Șoimaru bea cu megieșii Izbind căciulele-n pămînt. TOPÎRCEANU, P. 249. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. ◊ (Adjectival) Tata era fiul unui împărat mare din părțile megieșe. POPESCU, B. II 37. Îndată după întocmirea lor în state neatîrnate, îi vedem luptîndu-se cu popoarele megieșe. KOGĂLNICEANU, S. A. 71. – Pronunțat: -gi-eș. – Variantă: megiáș, -ă (PĂSCULESCU, E. P. 113, TEODORESCU, P. P. 617) s. m. și f.

MEGIÉȘ1 ~ă (~i, ~e) și substantival pop. Care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés

MEGIÉȘ2 ~i m. ist. Țăran liber. [Sil. -gi-eș] /<sb. medjaš, ung. megyés

MEGIEȘ s. m. (Mold., ȚR) Vecin. A: Și-i ieșiră înainte mulți megiiași cu pocloane. CRON. 1689, 33v. Și ca pentr-o oglindă vei prăvi și a megieșilor lucruri. NCL I, 8. Crai Alixandre, trebuie se faci căutare oștilor si se nu întîrzii se zică megieșii noștri că am murit si noi cu Filipu. A 1756, 9r; cf. URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7v; CRON. 1707, 31r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26r; NECULCE; II 1764, 19v; LET. 1766-1767, 15r; CD 1770, 8r; CRON. 1772, 12r; B 1774, 58r; B 1775, 107r; B 1779, 67r; E 1779, 16v; CRON. SEC. XVIII, 24r. * (Adjectival) Mai pre largu vom scrie, pomenind și alte stăpînii megieșe. NCL, I, 7. Și țările megieșe știindu-ne de unde am ieșit ... au dzis vlah. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiașii noștri că am murit și noi și Filip. A 1717, 22r. Au pus pre roșii un bir foarte mare și pre megeiași găleată de pîine și dijmă din 5 stupi un stup. LET. ȚR, 34v; cf. A. 1750, 62v. // C: Ieșiră înaintea lui Avraam mulți megiași cu pocloane. CRON, ante 1730, 32r. Variante: măgias (B 1774, 58r), mediș (A 1750, 62v), megiaș (UREche; DOSOFTEI. VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33v; CD 1698, 7v; CRON. ante 1730, 32r; CRON. 1707, 31r; NCL I, 29, 32; A 1717, 22r; CRON. 1732, 26r; LET. ȚR. 34v; II 1764, 19v; CRON. SEC. XVIII, 24r). Etimologie; scr. medjaš, magh. megyes. Vezi și megieșesc, megieși, megieșie, megieșită. Cf. m ă r g i n a r e ț.

megieș a. și m. Mold. vecin: un megieș al nostru CR. [Ung. MEGYES].

megiáș (vest) și megiéș (est), adj. (sîrb. mèğaš, vecin, alăturat, d. méğa, hotar, med, între, vsl. meždu, între, rudă cu lat. medius, mijlociŭ, mediŭ. De aicĭ și ung. megyés, regional, mesgés, vecin, megye, regiune, comitat, județ, mesgye, hat, hotar de vie. Formele rom. ar putea veni și d. ung., maĭ ales că tot acolo vine și răzeș. V. mejdină, mezuină, pri-mejdie. Cp. cu lăĭaș). Vechĭ. Mold. Vecin, limitrof. Munt. S. m. Proprietar de pămînt, moșier, (de pe la 1550) mic coproprietar. (După actele privitoare la hotărniciĭ, vînzărĭ, jurătorĭ și marturĭ, „megiaș” era tot una cu „boĭer” [Gĭur. 45 și 50]. Megiașiĭ formaŭ boĭerimea fără dregătoriĭ și aŭ dispărut în rîndurile clăcașilor și țăranilor fără pămînt [Giur. 70]. Cp. și cu moșnean, care înseamnă și „moștenitor”, și cu răzeș, care înseamnă „părtaș”, adică „la moșie”).

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!megieșí (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșéște, imperf. 3 sg. se megieșeá; conj. prez. 3 să se megieșeáscă

megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă

!megiéș (pop.) (-gi-eș) adj. m., s. m., pl. megiéși; adj. f., s. f. megiéșă, art. megiéșa, pl. megiéșe

arată toate definițiile

Intrare: megieși
  • silabație: me-gi-e-și
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • megieși
  • megieșire
  • megieșit
  • megieșitu‑
  • megieșind
  • megieșindu‑
singular plural
  • megieșește
  • megieșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • megieșesc
(să)
  • megieșesc
  • megieșeam
  • megieșii
  • megieșisem
a II-a (tu)
  • megieșești
(să)
  • megieșești
  • megieșeai
  • megieșiși
  • megieșiseși
a III-a (el, ea)
  • megieșește
(să)
  • megieșească
  • megieșea
  • megieși
  • megieșise
plural I (noi)
  • megieșim
(să)
  • megieșim
  • megieșeam
  • megieșirăm
  • megieșiserăm
  • megieșisem
a II-a (voi)
  • megieșiți
(să)
  • megieșiți
  • megieșeați
  • megieșirăți
  • megieșiserăți
  • megieșiseți
a III-a (ei, ele)
  • megieșesc
(să)
  • megieșească
  • megieșeau
  • megieși
  • megieșiseră
Intrare: megieș (adj.)
megieș1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-gi-eș
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieș
  • megieșul
  • megieșu‑
  • megieșă
  • megieșa
plural
  • megieși
  • megieșii
  • megieșe
  • megieșele
genitiv-dativ singular
  • megieș
  • megieșului
  • megieșe
  • megieșei
plural
  • megieși
  • megieșilor
  • megieșe
  • megieșelor
vocativ singular
plural
Intrare: megieș (s.m.)
  • silabație: me-gi-eș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megieș
  • megieșul
  • megieșu‑
plural
  • megieși
  • megieșii
genitiv-dativ singular
  • megieș
  • megieșului
plural
  • megieși
  • megieșilor
vocativ singular
  • megieșule
  • megieșe
plural
  • megieșilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megiaș
  • megiașul
  • megiașu‑
plural
  • megiași
  • megiașii
genitiv-dativ singular
  • megiaș
  • megiașului
plural
  • megiași
  • megiașilor
vocativ singular
  • megiașule
  • megiașe
plural
  • megiașilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

megieși

  • 1. învechit regional A se învecina, a se mărgini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărgini învecina 2 exemple
    exemple
    • Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174.
      surse: DLRLC
    • Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • megieș
    surse: DEX '98 DEX '09

megieș (adj.)

etimologie:

megieș, -ă (persoană) megieșă megiaș megiașă

etimologie: