MEGIEȘ s. m. (Mold., ȚR) Vecin. A: Și-i ieșiră înainte mulți megiiași cu pocloane. CRON. 1689, 33^v. Și ca pentr-o oglindă vei prăvi și a megieșilor lucruri. NCL I, 8. Crai Alixandre, trebuie se faci căutare oștilor si se nu întîrzii se zică megieșii noștri că am murit si noi cu Filipu. A 1756, 9^r; cf. URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7^v; CRON. 1707, 31^r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26^r; NECULCE; II 1764, 19^v; LET. 1766-1767, 15^r; CD 1770, 8^r; CRON. 1772, 12^r; B 1774, 58^r; B 1775, 107^r; B 1779, 67^r; E 1779, 16^v; CRON. SEC. XVIII, 24^r. * (Adjectival) Mai pre largu vom scrie, pomenind și alte stăpînii megieșe. NCL, I, 7. Și țările megieșe știindu-ne de unde am ieșit ... au dzis vlah. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiașii noștri că am murit și noi și Filip. A 1717, 22^r. Au pus pre roșii un bir foarte mare și pre megeiași găleată de pîine și dijmă din 5 stupi un stup. LET. ȚR, 34^v; cf. A. 1750, 62^v. // C: Ieșiră înaintea lui Avraam mulți megiași cu pocloane. CRON, ante 1730, 32^r. Variante: măgias (B 1774, 58^r), mediș (A 1750, 62^v), megiaș (UREche; DOSOFTEI. VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33^v; CD 1698, 7^v; CRON. ante 1730, 32^r; CRON. 1707, 31^r; NCL I, 29, 32; A 1717, 22^r; CRON. 1732, 26^r; LET. ȚR. 34^v; II 1764, 19^v; CRON. SEC. XVIII, 24^r). Etimologie; scr. medjaš, magh. megyes. Vezi și megieșesc, megieși, megieșie, megieșită. Cf. m ă r g i n a r e ț.