11 definiții pentru megalit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

megalit sm [At: CADE / Pl: ~iți / E: fr mégalithe] Monument funerar sau religios de dimensiuni gigantice, construit în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului din blocuri de piatră brută sau cioplită sumar.

MEGALÍT, megaliți, s. m. Nume dat unor monumente preistorice (milen. III-II î. H.), cu funcție necunoscută (probabil funerară sau de cult), din blocuri sau dale mari de piatră brută cioplite sumar. – Din fr. mégalithe.

MEGALÍT, megaliți, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului, din blocuri de piatră brută sau cioplite sumar. – Din fr. mégalithe.

MEGALÍT, megaliți, s. m. Nume generic dat unor monumente funerare sau de cult, de dimensiuni mari, construite din blocuri de piatră brută sau cioplită sumar în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului. Megaliții cel mai bine păstrați se află în Bretania.

MEGALÍT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. mégalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatră].

MEGALÍT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult. (< fr. mégalithe)

MEGALÍT ~ți m. Monument preistoric funerar sau religios, alcătuit dintr-un bloc de piatră brută. /<fr. mégalithe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

megalít s. m., pl. megalíți

megalít s. m., pl. megalíți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEGA- „mare, uriaș, înalt”. ◊ gr. megas „uriaș, mare” > fr. méga, germ. id., it. id., engl. id. > rom. mega-.~aerofil (v. aero-, v. -fil1), adj., (despre un organism) care are nevoie de o cantitate crescută de oxigen pentru a supraviețui; ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză foarte întinsă; ~cardie (v. -cardie), s. f., mărire a volumului inimii; ~carioblast (v. cario-, v. -blast), s. n., celulă mare din măduva osoasă, ocupată aproape în întregime de nucleu; ~cariocit (v. cario-, v. -cit), s. n., celulă uriașă din măduva roșie osoasă, a cărei citoplasmă se fragmentează, producînd plăcuțe sanguine; ~cariogramă (v. cario-, v. -gramă), s. f., proporție a megacariotitelor în diverse faze de maturație; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., megalocefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., megalocefalie*; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom de dimensiuni mari, specific unor specii vegetale; ~dactil (v. -dactil), adj., care are degete mari; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., categorie de plante în care se încadrează arborii care depășesc înălțimea de 30 m; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., 1. Gametofit femel. 2. Sac embrionar prezent la antofite; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~heterocromatic (v. hetero-, v. -cromatic), adj., (despre o populație) ai cărui cromozomi conțin multe regiuni hetero-cromatice; ~lit (v. -lit1), s. m., bloc uriaș de piatră, construit în neolitic și la începutul epocii bronzului, care constituia, probabil, un monument funerar sau de cult; ~litic (v. -litic1), adj., compus din pietre mari; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea longitudinilor; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerată a feței; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., megalosplanhnie*; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mare la pteridofite, din care se dezvoltă protalul femel. 2. Celulă-mamă a sacului embrionar, la antofite; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange uriaș în care se dezvoltă macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celulă care produce macrospori. 2. Stadiu inițial al sacului embrionar; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrosporilor, de dezvoltare a sacului embrionar și de producere a gameților, la plantele cu flori; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil edentat și erbivor, de talie mare, care a trăit în terțiar și cuaternar; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care preferă regiunile calde; sin. megatermic; ~termic (v. -termic), adj., megaterm*; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă alveolară mare din citoplasmă; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mare ciliat, plurinucleat și mobil, prezent la alge.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEGALÍT (< fr. {i;} {s} mega- + gr. lithos „piatră”) s. n. Nume dat unor monumente preistorice (milen. 3-2 î. Hr.), cu funcție necunoscută (probabil funerară sau de cult), alcătuite fie dintr-un bloc mare, fie din suprapunerea unor blocuri sau dale mari de piatră sumar prelucrată. Formele cele mai obișnuite de m. sunt menhirul, cromlehul și dolmenul. Răspândiți în Europa de vest (Irlanda, Marea Britanie, Pen. Scandinavică, Pen. Iberică). Monumente de tip m. se găsesc și în Palestina, India, pen. Coreea, Japonia, Ucraina, Caucaz, Siberia, Africa de Nord.

Intrare: megalit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megalit
  • megalitul
  • megalitu‑
plural
  • megaliți
  • megaliții
genitiv-dativ singular
  • megalit
  • megalitului
plural
  • megaliți
  • megaliților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)