MEGALÍT (< fr. {i;} {s} mega- + gr. lithos „piatră”) s. n. Nume dat unor monumente preistorice (milen. 3-2 î. Hr.), cu funcție necunoscută (probabil funerară sau de cult), alcătuite fie dintr-un bloc mare, fie din suprapunerea unor blocuri sau dale mari de piatră sumar prelucrată. Formele cele mai obișnuite de m. sunt menhirul, cromlehul și dolmenul. Răspândiți în Europa de vest (Irlanda, Marea Britanie, Pen. Scandinavică, Pen. Iberică). Monumente de tip m. se găsesc și în Palestina, India, pen. Coreea, Japonia, Ucraina, Caucaz, Siberia, Africa de Nord.