3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDUZÁ vb. tr. (rar) a încremeni, a împietri de spaimă, de stupoare. (<fr. méduser)

Meduza f. 1. Mit. una din cele trei Gorgone, al cării păr era împleticit cu șerpi și a cării privire împietria: ea fu răpusă de Perseu; 2. zoofit marin care seamănă unei masse gelatinoase.

MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse.

MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse.

medu sf [At: BARASCH, I. N. 14/3 / Pl: ~ze / E: fr méduse] 1 (Lsg) Specii de animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, în formă de clopot sau de umbrelă. 2 (Șip) Animal din aceste specii. 3 (Mit) Personaj cu părul din șerpi, a cărui privire pietrifica ființele vii.

MEDÚZĂ, meduze, s. f. 1. Animal marin din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, în forma unui clopot sau a unei umbrele și prevăzut cu tentacule, care îl ajută să plutească și să se hrănească. Orice apropiere a unui necunoscut, care vrea să-mi vorbească, mă întărîtă ca pe o meduză. CAMIL PETRESCU, P. V. 10. 2. (În mitologia antică) Ființă fabuloasă, imaginată ca o femeie cu șerpi pe cap în loc de păr și despre care se credea că preface în stane de piatră persoanele la care se uita.

MEDÚZĂ s.f. 1. Ființă fabuloasă, închipuită ca o femeie cu șerpi în loc de păr. 2. Animal marin celenterat, cu corpul gelatinos în forma unei ciuperci. [Cf. fr. méduse < Meduza – una din Gorgone].

MEDÚZĂ s. f. animal marin celenterat, cu corpul gelatinos, transparent, în forma unei ciuperci. (< fr. méduse)

MEDÚZĂ ~e f. Animal marin celenterat, cu corp gelatinos și transparent în formă de ciupercă. /<fr. méduse

*medúză f., pl. e (lat. Medúsa, vgr. Médusa, numele unuĭ monstru mitologic). Zool. Polip marin de forma uneĭ mase gelatinoase. V. celenterat, acalefă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

medúză s. f., g.-d. art. medúzei; pl. medúze

medúză s. f., g.-d. art. medúzei; pl. medúze


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEDUZA (în mitologia greacă), una dintre cele trei Gorgone; singura muritoare. Inițial, o încântătoare tânără, a fost transformată de Atena, din gelozie sau ca pedeapsă pentru relația sa cu Poseidon, într-o ființă cu chip înspăimântător, având un cap înconjurat de șerpi și a cărui vedere împietrea pe orice muritor. Perseu i-a tăiat capul în somn, ajutat de Atena care i-a ținut scutul ei drept oglindă. Capul M. a fost fixat de Atena pe scut (egidă). Din sângele M. ucise s-a născut calul înaripat Pegas și uriașul Chrysaor.

Intrare: Meduza
Meduza
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Meduza
plural
genitiv-dativ singular
  • Meduzei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: meduza
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meduza
  • meduzare
  • meduzat
  • meduzatu‑
  • meduzând
  • meduzându‑
singular plural
  • meduzea
  • meduzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meduzez
(să)
  • meduzez
  • meduzam
  • meduzai
  • meduzasem
a II-a (tu)
  • meduzezi
(să)
  • meduzezi
  • meduzai
  • meduzași
  • meduzaseși
a III-a (el, ea)
  • meduzea
(să)
  • meduzeze
  • meduza
  • meduză
  • meduzase
plural I (noi)
  • meduzăm
(să)
  • meduzăm
  • meduzam
  • meduzarăm
  • meduzaserăm
  • meduzasem
a II-a (voi)
  • meduzați
(să)
  • meduzați
  • meduzați
  • meduzarăți
  • meduzaserăți
  • meduzaseți
a III-a (ei, ele)
  • meduzea
(să)
  • meduzeze
  • meduzau
  • meduza
  • meduzaseră
Intrare: meduză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medu
  • meduza
plural
  • meduze
  • meduzele
genitiv-dativ singular
  • meduze
  • meduzei
plural
  • meduze
  • meduzelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meduză

  • 1. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Orice apropiere a unui necunoscut, care vrea să-mi vorbească, mă întărită ca pe o meduză. CAMIL PETRESCU, P. V. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. (În mitologia antică) Ființă fabuloasă, imaginată ca o femeie cu șerpi pe cap în loc de păr și despre care se credea că preface în stane de piatră persoanele la care se uita.
    surse: DLRLC DN

etimologie: