meditator, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: medita + -tor] 1 smf Persoană care meditează (4) un elev. 2 a (Îvr) Meditativ (4).

repetitor², ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

repetitor¹, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

MEDITATÓR, -OÁRE, meditatori, -oare, s. m. și f. Persoană care meditează (3) un elev; repetitor. Aveam un meditator acasă, un băiat sărac, mai mare decît mine cu vreo patru ani. VLAHUȚĂ, O. A. 480.

MEDITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă lecții particulare. [< medita + -tor].

MEDITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care meditează (II); preparator (II, 3). (< medita + – tor)

*meditatór, -oáre s. Greșit îld. preparator (acela care prepară un elev ca să știe lecțiunile).

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.

meditatoáre s. f., g.-d. art. meditatoárei; pl. meditatoáre

meditatoáre s. f., g.-d. art. meditatoárei; pl. meditatoáre

meditator

MEDITATÓR s. preparator, (ieșit din uz) repetitor. (Și-a luat un ~ la fizică.)

MEDITATÓR adj. v. cugetător, gânditor, meditativ, reflexiv.

meditator adj. v. CUGETĂTOR. GÎNDITOR. MEDITATIV. REFLEXIV.

MEDITATOR s. preparator, (ieșit din uz) repetitor. (Și-a luat un ~ la fizică.)