MEDIC¹, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. ◊ Medic de familie = medic care acordă asistență medicală și îngrijiri, în mod constant, unui bolnav sau unei familii, în baza unui contract de asigurări medicale.- Din lat. medicus.

MEDIC², -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

medec, ~ă a vz medic²

medic³, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: med¹] 1-2 Care aparține (mezilor și) perșilor. 3-4 Referitor (la mezi și) la perși.

medic¹ sm [At: ȚICHINDEAL, A. M. 5/12 / V: (înv) ~us / Pl: ~ici / E: lat medicus] Persoană cu studii superioare care profesează medicina (1) Si: doctor.

medic², ~ă a [At: AR (1829), 63²/11 / V: ~dec / Pl: ~ici, ~ice / E: it medico] (înv) 1-6 Medical (1-6).

medicus sm vz medic

MEDIC¹, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.

MEDIC², -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.

MEDIC, medici, s. m. Persoană care practică medicina, pe baza studiilor superioare de specialitate. V. doctor (1). Mă găseam... în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Medicul povesti. Rănile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, Î. II 45. Și, după cum spunea tot el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265. ◊ Medic veterinar v. veterinar. Medic legist v. legist.

MEDIC s.m. Persoană care practică medicina, avînd studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].

MEDIC¹ s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)

femeie-medic s. f. (med.) Doctoriță ◊ „Destoinica muncitoare, harnica țărancă, iscusita cercetătoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor și, în același timp, femeia-soție și mamă, în toate aceste ipostaze, femeia din țara noastră se face prețuită și respectată.” Sc. 7 III 76 p. 1; v. și femeie-țăran(că) (din femeie + medic; cf. fr. femme-médecin; DMN 1961)

medic-cetățean s. m. Medic interesat de activitatea obștească ◊ „Medic-cetățean” (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cetățean; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 367)

MEDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus

Caterina de Medicis f. regina Franței, mama lui Carol IX, consiliă măcelul din noaptea sfântului Barthélemy (1519-1589).

medic m. 1. doftor ce practică medicina; 2. fig. ceea ce aduce leac: timpul e un mare medic.

Medic a. relativ la Media sau la Mezi: răsboaiele medice, între Greci și Perși (504-449 a. Cr.).

Medicis m. nume a două regine din Franța: V. Caterina și Maria.

Medicis m. ilustră familie florentină care a guvernat Florența (1314-1743) și ai căror membrii cei mai celebri sunt: COSMO DE MEDICIS, posesorul unei averi mari câștigată prin comerț, capul republicei; protector al științelor și al artelor (1389-1464); LAURENȚIU MAGNIFICUL, lăsă 3 fii, dintre care ultimul ajunse papa Leon X (1448-1492); FRANCISC, protector luminat al belelor-arte, tatăl Mariei de Medicis: (1574-1589). Familia Medicis s’a stins pe la 1750.

1) *médic, -ă s. (lat. medicus, adj. și s.). Vindecător, persoană care-ĭ scapă pe alțiĭ de boale. Fig. Timpu e marele medic. V. doctor, vracĭ.

2) *médic, -ă adj. Al mezilor, de la Mezĭ, din Media (Persia). Războaĭele medice, între Grecĭ și Perșĭ (504-449 în ainte de Hristos).

medic² s. m., pl. medici

medic¹ (mat.) adj. m., pl. medici; f. medică, pl. medice

medic² s. m., pl. medici

medic¹ (mat.) adj. m., pl. medici; f. medică, pl. medice

medic s. m., pl. medici

medic (referitor la mezi) adj. m., pl. medici; f. sg. medică, pl. medice

medic (medici), s. m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. médical; medicină, s. f., din fr. médicine; medicinal, adj., din fr. médicinal; medicament, s. n., din fr. médicament; protomedic, s. m. (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.

MEDICI, familie italiană ai cărei membri s-au aflat (cu întreruperi) la conducerea Florenței și a aproape întregii Toscane între 1434 și 1737. În sec. 15, una dintre cele mai bogate familii de bancheri din Europa. Mai importanți: 1. Giovanni dei Bicci de M. (1360-1429), negustor florentin, întemeietorul familiei și al averii acesteia, care a fondat, în 1397, Banca M. 2. Cosimo de M. (Cosimo cel Bătrân) (1389-1464), bancher. Fiul lui M. (1). Primul membru al familiei care a ajuns la conducerea Republicii florentine (din 1434), instaurând tirania după înlăturarea familiei Albizzi. Protector al literaturii și artelor, întemeietorul bibliotecii „Laurenziana”. 3. Lorenzo de M. (Laurențiu Magnificul) (1449-1492), conducător (din 1469) al Florenței, sprijinitor al artelor și literaturii. Nepotul lui M. (2). A consolidat tirania și a urmărit să asigure Florenței un loc preponderent între statele italiene. S-a aflat în conflict cu familia Pazzi și cu papa Sixtus IV. Poet neoplatonic („Pădurile iubirii”, „Venus și Marte”, „Laude”, „Triumful lui Bachus și al Ariadnei”) și filozof, a atras la Curtea sa numeroși artiști și umaniști, făcând din Florența adevăratul centru al Renașterii italiene. 4. Pietro de M. (1472-1503). Fiul lui M. (3). A condus Florența din 1492. Izgonit în 1494, ca urmare a mișcării conduse de Savonarola. Dominația Medicilor a fost restabilită la Florența cu sprijin spaniol (1530). 5. Giovanni M. (1475-1521), fiul lui M. (3). Devine papă, în 1513, papă sub numele de Leon X. 6. Giulio M., duce de Nemours (1478-1534). Fiul lui M. (3.). Devine papă, în 1523, sub numele de Clement VII. 7. Cosimo I de Medici (Cosimo cel Mare) (1519-1574). Fiul lui M. (5). Duce la Florenței (1537-1569) și mare duce al Toscanei (1569-1574). Creatorul statului modern centralizat și absolutist. A urmărit să asigure prosperitatea economică a Florenței, precum și expansiunea ei teritorială. Protector al științelor. 8. Ferdinando I de M. (1549-1609). Fiul lui M. (7). Mare duce (1587-1609). L-a sprijinit cu ostași pe Mihai Viteazul în luptele din 1595. 9. Gian Gastone (1674-1737). Mare duce al Toscanei (1723-1737). La moartea sa marele ducat a trecut în posesia lui Francisc I de Habsburg-Lorena. Din această familie au mai făcut parte și reginele Franței, Caterina de M. și Maria de M.

CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, soția lui Henric II, regele Franței, regentă (1560-1563) în timpul minoratului fiului ei Carol IX. În timpul domniei fiilor săi Francisc II, Carol IX și Henric III a exercitat o influență însemnată asupra politicii interne și externe a statului francez.

MARIA DE MEDICI (1573-1642), regină a Franței (din 1600), prin căsătoria ei cu Henric IV. După moartea acestuia (1610), a fost recunoscută ca regentă (1610-1617) a fiului ei, Ludovic XIII. A condus cu ajutorul favoritului ei, Concini, marchiz D’Ancre. S-a aflat în conflict cu fiul său (1617-1620). Exilată din țară, în 1631, în urma intervenției lui Richelieu.

MEDICI FĂRĂ FRONTIERE, asociație nonguvernamentală, fondată în 1971, formată din medici și personal auxiliar, având ca scop acordarea de asistență medicală unor populații care au ori au avut de suferit de pe urma războaielor sau a unor calamități naturale.

RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică.

MEDIC adj. v. medical.

MEDIC s. v. doctor.

medic adj. v. MEDICAL.

MEDIC s. doctor, (înv.) vraci.

MÉDEC, -Ă adj. v. medie².

MEDIC¹ s. m. Persoană care profesează medicina (1), specialist în medicină ; doctor. Slăvitul medicus Ipocrat. ȚICHINDEAL, A. M. 5/12. Medicul din London. id. ib. 102/13, cf. LB, VASICI, M. I, 85/19, NEGULICI, POLIZU. Acest iscusit medic izbuti a aduce ochii săi în mai bună stare și după doi ani. . . îl vindecă desâvîrșit. NEGRUZZI, S. II, 150. Nici preoți și nici medici nu cheamă spre-a le cere. . . o vană mîngîiere. MACEDONSKI, O. I, 265, cf. HAMANGIU, C. C. 482, N. A. BOGDAN, C. M. 26. Toată lumea din Sibiu îl cunoștea și-l iubea fiind un medic priceput și dezinteresat. REBREANU, I. 447. După cum spunea el, lumea trebuie să aleagă medic tînăr și avocat bătrîn. BART, E. 265. Administratorul plășii și judecătorul s-au arătat încîntați de venirea mea ca medic în satul lor. ULIERU, C. 1, cf. SADOVEANU, E. 195, 256. Mă găseam în primăvara anului, în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Dacă n-ar fi dormit așa, îi spusese medicul, ar fi fost de mult într-o casă de sănătate. DEMETRIUS, A. 322. Antrenarea în munca științifică a medicilor practicieni este o problemă care se cere studiată cu multă grijă. CONTEMP. 1956, nr. 486, 4/6. Medic legist v. l e g i s t. Medic primar v. p r i m a r. Medic secundar v. s e c u n d a r. – Pl.: medici. – Și: (învechit) médicus s. m. – Din lat. medicus, -i.

MÉDIC², -Ă adj. (învechit) Medical. După cercetarea ce i s-au făcut de cătră deregătoria medecă. . . i s-au dat voie a curăți arătatele boale. AR (1829), 64²/11. Are a se plăti din casa medecă fieștecăruie o somă de 10 mii ruble. ib. 65¹/30. Eieșcare secție medică sau hirurgicâ are doctorul sau hirurgul ei. CUCIURAN, D. 9/23. Științele firești și medice. RUS, I. I, 153/8. - Pl.: medici, -ce. - Și: médec, -ă adj.- Din it. medico.

MÉDICUS s. m. v. medic¹.