opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

mecit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: mic~ / Pl: ~iți, ~e / E: meci4] (Reg; d. fructe) Zdrobit.

măci2 v vz meci4

meci4 [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).

mici2 v vz meci4

micit, ~ă a vz mecit

moci3 v vz meci4

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.

Etimologice

meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).

Sinonime

MECIT adj. v. bătut, lovit, strivit, zdrobit.

mecit adj. v. BĂTUT. LOVIT. STRIVIT. ZDROBIT.

MECI vb. v. atinge, bate, lovi, strivi, zdrobi.

meci vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. STRIVI. ZDROBI.

Tezaur

MECÍT, -Ă adj. (Regional; despre fructe) Lovit, bătut, strivit, zdrobit. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, H IX 92, PLOPȘOR, V. O., L. ROM. 1960, nr. 2, 19. - Pl.: meciți, -te. – Și: micit, -ă adj. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. V. meci4.

MĂCÍ2 vb. IV v. meci4.

MECÍ4 vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.

MICI2 vb. IV v. meci4.

MICIT, -Ă adj. v. mecit.

Intrare: mecit
mecit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecit
  • mecitul
  • mecitu‑
  • mecită
  • mecita
plural
  • meciți
  • meciții
  • mecite
  • mecitele
genitiv-dativ singular
  • mecit
  • mecitului
  • mecite
  • mecitei
plural
  • meciți
  • meciților
  • mecite
  • mecitelor
vocativ singular — —
plural — —
micit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micit
  • micitul
  • micitu‑
  • micită
  • micita
plural
  • miciți
  • miciții
  • micite
  • micitele
genitiv-dativ singular
  • micit
  • micitului
  • micite
  • micitei
plural
  • miciți
  • miciților
  • micite
  • micitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: meci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meci
  • mecire
  • mecit
  • mecitu‑
  • mecind
  • mecindu‑
 singular plural
  • mecește
  • meciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mecesc
 (să)
  • mecesc
  • meceam
  • mecii
  • mecisem
a II-a (tu)
  • mecești
 (să)
  • mecești
  • meceai
  • meciși
  • meciseși
a III-a (el, ea)
  • mecește
 (să)
  • mecească
  • mecea
  • meci
  • mecise
plural I (noi)
  • mecim
 (să)
  • mecim
  • meceam
  • mecirăm
  • meciserăm
  • mecisem
a II-a (voi)
  • meciți
 (să)
  • meciți
  • meceați
  • mecirăți
  • meciserăți
  • meciseți
a III-a (ei, ele)
  • mecesc
 (să)
  • mecească
  • meceau
  • meciră
  • meciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mecit, mecităadjectiv

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.