2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meandrare sf [At: DN3 / P: me-an~ / Pl: ~rări / E: meandru] (Rar) Formare a meandrelor.

MEANDRÁRE s.f. Acțiunea de formare a meandrelor. [Pron. me-an-. / < meandru].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meandrá vb., ind. prez. 3 sg. meandreáză

Intrare: meandrare
meandrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meandrare
  • meandrarea
plural
  • meandrări
  • meandrările
genitiv-dativ singular
  • meandrări
  • meandrării
plural
  • meandrări
  • meandrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: meandra
verb (V201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meandra
  • meandrare
  • meandrat
  • meandratu‑
  • meandrând
  • meandrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • meandrea
(să)
  • meandreze
  • meandra
  • meandră
  • meandrase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • meandrea
(să)
  • meandreze
  • meandrau
  • meandra
  • meandraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)